Dicționar Român. 2013.
dezgrădire — DEZGRĂDÍRE, dezgrădiri, s.f. (Rar) Faptul de a dezgrădi. – v. dezgrădi. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Dezgrădire ≠ împrejmuire, îngrădire Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime dezgrădíre s. f., g. d. art.… … Dicționar Român
dezgrădit — DEZGRĂDÍT, Ă, dezgrădiţi, te, adj. (Rar) 1. (Despre un loc) Cu gardul scos sau stricat. 2. Desfăcut dintr o împletitură. – v. dezgrădi. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Dezgrădit ≠ împrejmuit, îngrădit Trimis de siveco,… … Dicționar Român
împrejmui — ÎMPREJMUÍ, împrejmuiesc, vb. IV. tranz. A pune, a aşeza un gard, pietre etc. de jur împrejurul unul loc pentru a l delimita de rest; a îngrădi. ♦ fig. A înconjura, a împresura. – În + preajmă + suf. ui. Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX… … Dicționar Român
îngrădi — ÎNGRĂDÍ, îngrădesc, vb. IV. 1. tranz. A împrejmui un teren (cu gard, cu uluci, cu zid etc.); p. ext. a hotărnici. ♦ refl. fig. A se pune la adăpost, a se apăra cu ajutorul cuiva sau a ceva. 2. tranz. fig. A pune limite, a stăvili. 3. refl. recipr … Dicționar Român
