ţărcui

ţărcui: ŢĂRCUÍ, ţărcuiesc, vb. IV. tranz. 1. A adăposti, a închide vitele, oile într-un ţarc (1). 2. p. gener. A împrejmui, a îngrădi. – Ţarc + suf. -ui.

Trimis de cata, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

ŢĂRCUÍ vb. v. împrejmui, închide, înconjura, îngrădi.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

ţărcuí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. ţărcuiésc, imperf. 3 sg. ţărcuiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. ţărcuiáscă

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A ŢĂRCU//Í ţărcuiiésc tranz. 1) (vite, oi etc.) A închide într-un ţarc. 2) A prevedea cu un ţarc (de jur împrejur); a îngrădi. /ţarc + suf. ţărcuiui

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Игры ⚽ Нужно сделать НИР?

ţãrcuí — vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. ţãrcuiésc, imperf. 3 sg. ţãrcuiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. ţãrcuiáscã … Romanian orthography
împrejmui — ÎMPREJMUÍ, împrejmuiesc, vb. IV. tranz. A pune, a aşeza un gard, pietre etc. de jur împrejurul unul loc pentru a l delimita de rest; a îngrădi. ♦ fig. A înconjura, a împresura. – În + preajmă + suf. ui. Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX… … Dicționar Român
îngrădi — ÎNGRĂDÍ, îngrădesc, vb. IV. 1. tranz. A împrejmui un teren (cu gard, cu uluci, cu zid etc.); p. ext. a hotărnici. ♦ refl. fig. A se pune la adăpost, a se apăra cu ajutorul cuiva sau a ceva. 2. tranz. fig. A pune limite, a stăvili. 3. refl. recipr … Dicționar Român
ţarc — ŢARC, ţarcuri, s.n. 1. Loc îngrădit (uneori acoperit), unde se adăpostesc sau se închid oile, vitele etc.; ocol. 2. Îngrăditură, gard de nuiele, spini, de spini etc. în jurul unei clăi de fân pentru a o feri de vite; p.ext. suprafaţa împrejmuită… … Dicționar Român
ţărcălui — ţărcăluí, ţărcăluiésc, vb. IV (reg.) 1. a inspecta (făcând călătorii). 2. a ţărcui. 3. a trasa un semn, linii, curbe cu ţărcălăul (ţărcălău). Trimis de blaurb, 20.03.2007. Sursa: DAR … Dicționar Român

Academic Dictionaries and Encyclopedias