îngriji

îngriji
ÎNGRIJÍ, îngrijesc, vb. IV. I. 1. tranz., intranz. şi refl. A avea grijă de cineva sau de ceva, a purta de grijă cuiva. ♦ tranz. A păstra ceva în bună stare. ♦ tranz. A avea grijă de sănătatea cuiva. ♦ refl. A-şi căuta de sănătate; a urma un tratament medical. 2. refl. (Urmat de determinări introduse prin prep. "de") A-şi procura ceva (din vreme), a face pregătirile necesare. II. refl. şi tranz. (înv.) A (se) îngrijora, a(-şi) face griji. – În + grijă.
Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX '98

ÎNGRIJÍ vb. 1. a căuta, a vedea, (înv. şi reg.) a (se) griji, (Transilv.) a (se) câştiga. (A se îngriji de toate ale casei.) 2. a vedea, (înv. şi reg.) a socoti. (îngriji de orătănii.) 3. a se interesa, a se ocupa, a se preocupa, a vedea. (îngriji-te tu de asta.) 4. v. trata.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

ÎNGRIJÍ vb. v. alarma, frământa, intriga, îngrijora, nelinişti, speria, tulbura.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

îngrijí (a avea grijă) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. îngrijésc, imperf. 3 sg. îngrijeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. îngrijeáscă; ger. îngrijínd
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A ÎNGRIJ//Í îngrijiésc 1. tranz. 1) (fiinţe, lucruri) A avea în grijă; a înconjura cu grijă; a căuta. îngriji un copil. 2) A păstra în stare bună şi în curăţenie. îngriji biblioteca. 2. intranz. A avea grijă; a căuta. îngriji de toate. [Sil. în-gri-] /în + grijă
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

A SE ÎNGRIJ//Í mă îngrijiésc intranz. 1) A avea grijă (personală) deosebită; a se interesa îndeaproape. îngriji de sănătate. 2) A lua (din timp) măsurile cuvenite. 3) înv. v. A SE ÎNGRIJORA. /în + grijă
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно сделать НИР?

Look at other dictionaries:

  • căuta — CĂUTÁ, cáut, vb. I. I. tranz. 1. A încerca să găsească pe cineva sau ceva; a umbla după... ♢ expr. A căuta cuiva ceartă (sau pricină) cu lumânarea = a provoca ceartă cu orice preţ. N ai ce căuta (undeva) = nu există motiv, este interzis să vii… …   Dicționar Român

  • cura — CURÁ1, curéz, vb. I. tranz. (Rar) A îngriji, a trata un bolnav sau o boală. ♦ refl. A se supune unui tratament medical, unei cure. – Din germ. kurieren. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  CURÁ2, curéz, vb. I. tranz. (reg.) A… …   Dicționar Român

  • creşte — CRÉŞTE, cresc, vb. III. 1. intranz. (Despre oameni, animale şi plante sau despre părţi ale lor) A se mări treptat, a deveni mai mare ca rezultat al proceselor vitale din organism; a se dezvolta. ♢ expr. Să creşti mare! formulă de salut sau de… …   Dicționar Român

  • cultiva — CULTIVÁ, cultív, vb. I. 1. tranz. A lucra pământul spre a l face să dea roade. ♦ A semăna plante; a îngriji şi a recolta plante agricole. 2. tranz. fig. A se ocupa cu râvnă de ceva; a face să crească, să se dezvolte. ♦ A căuta să câştige sau să… …   Dicționar Român

  • griji — GRIJÍ, grijesc, vb. IV. (pop.) 1. tranz., intranz. şi refl. A (se) îngriji (de cineva sau de ceva). 2. tranz. şi refl. (bis.) A (se) împărtăşi, a (se) cumineca. – Din bg. grižă se. Trimis de g …   Dicționar Român

  • ocupa — OCUPÁ, ocúp, vb. I. I. tranz. 1. A pune stăpânire pe..., a lua în stăpânire cu forţa armată un teritoriu, un oraş etc.; a cuceri. 2. A lua (temporar) în stăpânire, a avea în folosinţă un imobil, un spaţiu locativ. ♦ A se întinde pe o suprafaţă, a …   Dicționar Român

  • vedea — VEDEÁ, văd, vb. II. I. 1. Tranz şi refl. recipr. A (se) percepe cu ajutorul văzului. ♢ loc. adv. Pe văzute = a) în faţa tuturor, în mod deschis; b) cu condiţia de a vedea cu propriii săi ochi. ♢ expr. (tranz.) A vedea lumina zilei = a se naşte.… …   Dicționar Român

  • dădăci — DĂDĂCÍ, dădăcesc, vb. IV. tranz. 1. A fi dădaca unui copil, a l îngriji în calitate de dădacă. 2. (fam.) A servi, a îngriji pe cineva ca pe un copil, a l asista în orice acţiune. – Din dădacă. Trimis de ionel bufu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … …   Dicționar Român

  • menaja — MENAJÁ, menajez, vb. I. tranz. 1. A trata pe cineva sau ceva cu înţelegere; grijă şi îngăduinţă, a se purta bine cu cineva; a cruţa. ♦ refl. A şi cruţa sănătatea, forţele; a se îngriji, a se feri. 2. (Rar) A nu irosi în zadar, a economisi. 3.… …   Dicționar Român

  • socoti — SOCOTÍ, socotesc, vb. IV. 1. tranz. A face socoteală (1); a calcula. ♦ A număra. ♦ refl. recipr. A ajunge la o înţelegere cu cineva asupra unei datorii, obligaţii etc. ♦ refl. recipr. fig. A lichida un diferend cu cineva, a trage la raspundere pe …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”