- menaja
- MENAJÁ, menajez, vb. I. tranz. 1. A trata pe cineva sau ceva cu înţelegere; grijă şi îngăduinţă, a se purta bine cu cineva; a cruţa. ♦ refl. A-şi cruţa sănătatea, forţele; a se îngriji, a se feri. 2. (Rar) A nu irosi în zadar, a economisi. 3. (Franţuzism), A pregăti ceva cu dibăcie, a procura; a înlesni. – Din fr. ménager.Trimis de RACAI, 30.09.2003. Sursa: DEX '98A menaja ≠ a brusca, a brutalizaTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeMENAJÁ vb. 1. v. cruţa. 2. a se conserva, a se cruţa, a se păstra, (înv.) a se menajarisi. (Te rog să te menaja!)Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimemenajá vb., ind. prez. 1 sg. menajéz, 3 sg. şi pl. menajeáză, 1 pl. menajăm; conj. prez. 3 sg. şi pl. menajéze; ger. menajândTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA MENAJ//Á menajaéz tranz. 1) (persoane) A trata cu înţelegere (pentru a nu umili); a cruţa. 2) (bunuri) A întrebuinţa cu măsură; a consuma cu economie şi grijă; a economisi; a cruţa. A-şi menaja hainele. A-şi menaja forţele. 3) A pregăti cu multă grijă şi abilitate; a aranja. /<fr. ménagerTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXA SE MENAJ//Á mă menajaéz intranz. A-şi păstra sănătatea şi forţele; a avea grijă de sine; a se conserva. /<fr. ménagerTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXMENAJÁ vb. I. tr. 1. A trata atent şi binevoitor, a se purta bine faţă de cineva. ♦ refl. A-şi cruţa puterile, a se îngriji. 2. A folosi cu chibzuinţă (un obiect, un fond etc.), a cruţa. [P.i. 3,6 -jează, ger. -jând. / < fr. ménager].Trimis de LauraGellner, 28.10.2006. Sursa: DNMENAJÁ vb. I. tr. 1. a trata atent şi binevoitor, a se purta bine faţă de cineva. 2. a folosi cu chibzuinţă, a cruţa. II. refl. a-şi cruţa puterile, a se îngriji. (< fr. ménager)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.