- conserva
- CONSERVÁ, consérv, vb. I. tranz. 1. A menţine un aliment în stare nealterată, efectuând operaţia de conservare (2). 2. A păstra, a păzi. ♦ refl. A se menaja. – Din fr. conserver, lat. conservare.Trimis de C_Taut, 09.02.2004. Sursa: DEX '98CONSERVÁ vb. 1. a (se) păstra. (Gogoşarii se conserva în oţet.) 2. v. păstra. 3. v. menaja.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeconservá vb., ind. prez. 1 sg. consérv, 3 sg. şi pl. consérvăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA CONSERVÁ consérv tranz. 1) (alimente) A prelucra în vederea păstrării îndelungate; a preface în conserve. 2) A face să se conserve. /<fr. conserver, lat. conservareTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXA SE CONSERVÁ mă consérv intranz. 1) (despre persoane) A-şi păstra sănătatea şi forţele; a avea grijă de sine; a se menaja. 2) A rămâne neschimbat (în timp); a se păstra; a se menţine. Tradiţiile s-au conservat. /<fr. conserver, lat. conservareTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXCONSERVÁ vb. I. tr. 1. A păstra nealterat datorită unui anumit tratament; a păstra alimente sub formă de conserve. 2. A păstra, a păzi. ♦ refl. A se menaja. [P.i. consérv. / < fr. conserver, cf. it., lat. conservare].Trimis de LauraGellner, 14.04.2006. Sursa: DNCONSERVÁ vb. I. tr. 1. a păstra ceva nealterat datorită unui anumit tratament; a împiedica alterarea, sub acţiunea unor agenţi atmosferici sau biologici, a unor produse alimentare perisabile. 2. a păstra, a păzi. II. refl. a se menaja. (< fr. conserver, lat. conservare)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.