înfulica — ÎNFULICÁ vb. I. v. înfuleca. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 înfulicá (înfúlic, înfulicát), vb. – 1. A împovăra, a copleşi, a covîrşi. – 2. A înghiţi, a înfuleca. – var. înfuleca, (rar) înfuli. lat. fullĭcāre a scutura, a bate , de … Dicționar Român
hutupi — HUTUPÍ, hutupesc, vb. IV. tranz. (reg.) A mânca cu lăcomie (şi urât); a înfuleca. – et. nec. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 hutupí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl … Dicționar Român
îmbuca — ÎMBUCÁ, îmbúc, vb. I. 1. tranz. A vârî în gură ceva de mâncare; a mânca (în pripă, ce se nimereşte); a înghiţi ceva dintr o dată. 2. refl. (Despre piese) A intra cu un capăt în altă piesă; a se împreuna, a se uni. – lat. *imboccare (< bucca… … Dicționar Român
înfulecare — ÎNFULECÁRE s.f. (Rar) Acţiunea de a înfuleca. – v. înfuleca. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 înfulecáre s. f., g. d. art. înfulecării Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic … Dicționar Român
apuca — APUCÁ, apúc, vb. I. I. 1. tranz. A prinde, a lua, a înşfăca, a înhăţa (cu mâna). ♦ A pune mâna (în grabă) pe ce are la îndemână; a lua, a şi însuşi ceva la repezeală. ♢ expr. (intranz.) (Care) pe unde apucă = (Care) pe unde nimereşte. Pe apucate … Dicționar Român
crăpa — CRĂPÁ, crăp, vb. I. 1. intranz. şi refl. (Despre obiecte) A se desface (în mod brusc) în mai multe bucăţi; a plesni din cauza gerului, a unei lovituri etc.; a se sparge. ♢ expr. Unde dai şi unde crapă, se spune atunci când se obţin cu totul alte… … Dicționar Român
dup — interj. 1. Cuvânt care imită mersul apăsat, tropăitul încălţămintei etc. 2. Cuvânt care imită zgomotul înfundat produs de o izbitură, o căzătură etc. – Onomatopee. Trimis de ana zecheru, 17.03.2008. Sursa: DEX 98 dup interj. Trimis de siveco,… … Dicționar Român
foale — FOÁLE, foale, s.n. 1. Aparat care foloseşte la comprimarea şi la suflarea aerului cu ajutorul unei camere cu burduf de piele cu pereţi plisaţi, acţionată prin mânere sau printr un sistem de pârghii. ♦ Burduf plisat al unor instrumente muzicale… … Dicționar Român
ghiorţ — interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de cel care bea un lichid cu înghiţituri mari sau de intestinele goale. – Onomatopee. Trimis de gall, 15.06.2002. Sursa: DEX 98 ghiorţ interj. Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic … Dicționar Român
glo — Rădăcină expresivă, ce pare a indica ideea de a bălmăji sau a clefăi , ca şi ideea de obiect rotund . – var. glog , golo(g) . Creaţie spontană, pînă la un punct paralelă cu cele identice bulb , cloc (› colc ), fîlf , etc. Prin intermediul… … Dicționar Român
