înfulica

înfulica: ÎNFULICÁ vb. I. v. înfuleca.

Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

înfulicá (înfúlic, înfulicát), vb. – 1. A împovăra, a copleşi, a covîrşi. – 2. A înghiţi, a înfuleca. – var. înfuleca, (rar) înfuli. lat. fullĭcāre "a scutura, a bate", de la fullo "bătătoare, piuă". Pentru trecerea semantică, cf. sp. cargar. Explicaţia tradiţională, pe baza lat. follĭcāre, de la follis (Puşcariu 846; Candrea-Dens., 620; REW 3417; DAR), pare mai puţin convingătoare, întrucît lat. înseamnă "a sufla, a pufni" (pentru a explica semantismul, Tiktin admite influenţa lui foale), şi că primul sens, care trebuie să fie cel original, rămîne neexplicat. Ultima var., pentru care se citează un singur ex., este neclară.

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Игры ⚽ Нужна курсовая?

sufleca — SUFLECÁ, suflec, súflec, vb. I. tranz. A îndoi, a răsuci în sus marginile unui obiect de îmbrăcăminte, de obicei mânecile sau poalele (pentru a le feri de apă sau pentru a fi mai liber în mişcări); a sumete. ♢ refl. Se suflecă la mâneci. – Din… … Dicționar Român
înfuleca — ÎNFULECÁ, înfúlec, vb. I. tranz. (fam.) A mânca lacom şi repede, a înghiţi pe nerăsuflate. [var.: înfulicá vb. I] – lat. infollicare. Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX 98 ÎNFULECÁ vb. (reg.) … Dicționar Român

Academic Dictionaries and Encyclopedias