- foale
- FOÁLE, foale, s.n. 1. Aparat care foloseşte la comprimarea şi la suflarea aerului cu ajutorul unei camere cu burduf de piele cu pereţi plisaţi, acţionată prin mânere sau printr-un sistem de pârghii. ♦ Burduf plisat al unor instrumente muzicale (acordeon, armonică etc.). ♦ Sac primitiv făcut din pielea unor animale; burduf. 2. (reg., fam.) Abdomen. [var.: (1) foi s.m.] – lat. follis.Trimis de rscurt, 13.09.2007. Sursa: DEX '98FOÁLE s. 1. (rar) suflai, (înv. şi reg.) sufloi. (foale de fierărie.) 2. v. burduf.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeFOÁLE s. v. abdomen, burtă, pântece, stomac.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimefoále s. n., pl. foáleTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficFOÁLE foale n. 1) (într-o fierărie) Instalaţie pentru pomparea aerului asupra cărbunilor aprinşi cu ajutorul unui burduf de piele. 2) Cameră plisată a unor instrumente muzicale (acordeon, armonică etc.). 3) mai ales la pl. rar Parte a aparatului digestiv, unde se digeră alimentele; stomac. [Sil. foa-le] /<lat. follisTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXfoále s.n. pl. – 1. Aparat care serveşte la suflarea aerului. – 2. Burduf. – 3. Pîntece, burtă, stomac. – Mr. foaie, fol’, megl. foale, fol’uri, istr. foie, fol’. lat. fŏllis (Puşcariu 629; Candrea-Dens., 614; REW 3422; DAR); cf. it., port. folle, prov., v. fr. fol, sp. fuellle. Sing. m., este rar şi înv. Cu sensul de "burtă" nu pare necesară ipoteza unei legături cu bg. mešina "burduf" şi "burtă" (G. Reichenkron, Z. slaw. Phil., XVII (1940), p. 156; Rohlfs, Differenzierung, 24). Der. foaleş, adj. (burtos); folar, s.n. (pieptar din blană de miel); folar, s.m. (înv., perceptor al dării pe brînza de burduf); folărit, s.n. (dare pe brînză, sec. XVII); folcel, s.n. (înv., burduf mic), der. cu suf. -cel, cf. măricel (după Puşcariu 638; Candrea-Dens., 615; şi DAR, din lat. *fŏlicellus); folcuţ, s.n. (burduf mic); folte, s.m. (burtos), a cărui der. nu pare clară (după Candrea-Dens., 614 şi DAR, format pe baza lui burtea); foltic, adj. (Mold., mîncău (mâncău)); folticos, adj. (burtos; diform, slut), după o ipoteză riscantă a lui Bogrea, Dacor., I, 260, provine din ngr. φορτιϰός "grosolan"; înfoltit, adj. (burtos). – cf. fuior, înfuleca.Trimis de blaurb, 19.09.2007. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.
