îndreptare

îndreptare
ÎNDREPTÁRE, îndreptări, s.f. Acţiunea de a (se) îndrepta şi rezultatul ei; corectare, corectiv. ♦ (înv. şi pop.) Dreptate, îndreptăţire. ♦ (înv.; la pl.) Act justificativ, document oficial. – v. îndrepta.
Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

Îndreptare ≠ ghemuire
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

ÎNDREPTÁRE s. I. v. nivelare. II. 1. îmbunătăţire. 2. v. ameliorare. 3. v. corectare. 4. v. rectificare. 5. (concr.) corectiv, corectură, rectificare, (rar) rectificaţie. (A adus unele îndreptareplanului iniţial.) 6. v. redresare. 7. v. întremare. 8. fortificare, înfiripare, întărire, întremare, înzdrăvenire, reconfortare, refacere, restabilire, tonificare, (rar) reconfort, (înv. şi pop.) împuternicire. (îndreptare cuiva după o boală.) III. v. îndrumare, orientare. (îndreptare cuiva pe drumul cel bun.)
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

îndreptáre s. f., g.-d. art. îndreptării; pl. îndreptări
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Look at other dictionaries:

  • corectare — CORECTÁRE, corectări, s.f. Acţiunea de a (se) corecta şi rezultatul ei; îndreptare, corijare. – v. corecta. Trimis de IoanSoleriu, 17.05.2004. Sursa: DEX 98  CORECTÁRE s. 1. corijare, îndreptare, rectificare, (rar) rectificaţie. (corectare a… …   Dicționar Român

  • rectificare — RECTIFICÁRE, rectificări, s.f. Acţiunea de a rectifica şi rezultatul ei; îndreptare, corijare. ♦ (concr.) Notă (într un ziar) prin care se rectifică (1) ceva. – v. rectifica. Trimis de IoanSoleriu, 02.07.2004. Sursa: DEX 98  RECTIFICÁRE s. 1. v …   Dicționar Român

  • critica — CRITICÁ, crític, vb. I. tranz. A dezvălui lipsurile, greşelile, defectele unor persoane, ale unei opere, ale unor stări de lucruri (arătând cauzele şi indicând mijloacele de îndreptare). ♦ A aprecia valoare etica, artistică etc. a unei opere. ♦ A …   Dicționar Român

  • remediu — REMÉDIU, remedii, s.n. Mijloc de îndreptare sau de îmbunătăţire a unei situaţii, a unei stări etc.; soluţie, ♦ Leac, doctorie, medicament. – Din fr. remède, lat. remedium. Trimis de IoanSoleriu, 07.07.2004. Sursa: DEX 98  REMÉDIU s. 1. v.… …   Dicționar Român

  • îndreptar — ÎNDREPTÁR, îndreptare, s.n. Colecţie de norme, reguli şi practici pentru un anumit domeniu; călăuză, ghid. – În + dreptar (înv. îndreptar < drept). Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX 98  ÎNDREPTÁR s. 1. v. ghid. 2. v. normativ. Trimis… …   Dicționar Român

  • actinotropism — actinotropísm s. n. (sil. tro ) Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  ACTINOTROPÍSM n. Tendinţă de orientare a plantelor în direcţia razelor de lumină. /<fr. actinotropisme Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX … …   Dicționar Român

  • ameliorare — AMELIORÁRE, ameliorări, s.f. 1. Acţiunea de a (se) ameliora şi rezultatul ei; îmbunătăţire, îndreptare, amelioraţie. 2. Proces de creare a unei noi rase de animale şi noi soiuri de plante de cultură sau de îmbunătăţire a celor existente. [pr.: li …   Dicționar Român

  • convergenţă — CONVERGÉNŢĂ, convergenţe, s.f. 1. Faptul de a converge; îndreptare spre acelaşi punct, fig. către acelaşi scop. ♦ Valoarea reciprocă a distanţei focale a unei lentile, exprimată în dioptrii. 2. Apariţie a unor asemănări structurale sau… …   Dicționar Român

  • corectiv — CORECTÍV, corective, s.n. Ceea ce îndreaptă ceva; îndreptare, rectificare. – Din fr. correctif. Trimis de IoanSoleriu, 25.04.2008. Sursa: DEX 98  CORECTÍV s. v. rectificare. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  corectív s. n., pl.… …   Dicționar Român

  • corijare — CORIJÁRE, corijări, s.f. Faptul de a (se) corija; corectare, corecţie, îndreptare. – v. corija. Trimis de IoanSoleriu, 12.08.2004. Sursa: DEX 98  CORIJÁRE s. 1. v. corectare. 2. corectare, îmbună tăţire, îndreptare, rectificare, remediere, retuş …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”