retuş — RETÚŞ, retuşuri, s.n. Îndreptare, corectare (executată de obicei manual) a unui tablou, a unei fotografii, a unui desen, a unei piese tehnice etc.; retuşare. – Din fr. retouche. Trimis de LauraGellner, 08.07.2004. Sursa: DEX 98 RETÚŞ s. v.… … Dicționar Român
corijare — CORIJÁRE, corijări, s.f. Faptul de a (se) corija; corectare, corecţie, îndreptare. – v. corija. Trimis de IoanSoleriu, 12.08.2004. Sursa: DEX 98 CORIJÁRE s. 1. v. corectare. 2. corectare, îmbună tăţire, îndreptare, rectificare, remediere, retuş … Dicționar Român
autocolimaţie — AUTOCOLIMÁŢIE s.f. Corectare mecanică a erorii de colimaţie a unei lunete. [< fr. autocollimation]. Trimis de LauraGellner, 16.11.2004. Sursa: DN AUTOCOLIMÁŢIE s. f. corectare mecanică, prin intermediul unui dispozitiv, a erorii de colimaţie … Dicționar Român
corectiv — CORECTÍV, corective, s.n. Ceea ce îndreaptă ceva; îndreptare, rectificare. – Din fr. correctif. Trimis de IoanSoleriu, 25.04.2008. Sursa: DEX 98 CORECTÍV s. v. rectificare. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime corectív s. n., pl.… … Dicționar Român
corecţie — CORÉCŢIE, corecţii, s.f. 1. (În trecut) Pedeapsă corporală aplicată unui vinovat; bătaie. ♢ Drept de corecţie = (în unele state) dreptul părintelui de a cere emiterea unui mandat de arestare, fără îndeplinirea unei alte formalităţi, împotriva… … Dicționar Român
fustigaţie — FUSTIGÁŢIE, fustigaţii, s.f. (Rar) Bătaie cu vergile; flagelare. ♦ fig. Corecţie, corectare, pedeapsă. – Din fr. fustigation, lat. fustigatio. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 fustigáţie s. f. (sil. ţi e), art. fustigáţia (sil.… … Dicționar Român
neokeynesism — NEOKEYNESÍSM s.n. (Ec.) Ansamblu de teorii economice care încearcă o adaptare sau o corectare a keynesismului, în scopul transformării acestuia într un instrument de combatere a crizelor inflaţioniste. [< fr. néo keynésisme]. Trimis de… … Dicționar Român
rectificare — RECTIFICÁRE, rectificări, s.f. Acţiunea de a rectifica şi rezultatul ei; îndreptare, corijare. ♦ (concr.) Notă (într un ziar) prin care se rectifică (1) ceva. – v. rectifica. Trimis de IoanSoleriu, 02.07.2004. Sursa: DEX 98 RECTIFICÁRE s. 1. v … Dicționar Român
îndreptare — ÎNDREPTÁRE, îndreptări, s.f. Acţiunea de a (se) îndrepta şi rezultatul ei; corectare, corectiv. ♦ (înv. şi pop.) Dreptate, îndreptăţire. ♦ (înv.; la pl.) Act justificativ, document oficial. – v. îndrepta. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX … Dicționar Român
КОРРЕКТИРОВКА ПРОЕКТА — внесение изменений в действующий проект в соответствии с новыми требованиями к объекту или изменившимися условиями строительства (Болгарский язык; Български) промяна [актуализация] на проект (Чешский язык; Čeština) změna projektu (Немецкий язык;… … Строительный словарь
