corectiv

corectiv: CORECTÍV, corective, s.n. Ceea ce îndreaptă ceva; îndreptare, rectificare. – Din fr. correctif.

Trimis de IoanSoleriu, 25.04.2008. Sursa: DEX '98

CORECTÍV s. v. rectificare.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

corectív s. n., pl. corectíve

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

corectív adj. m., pl. corectívi; f. sg. corectívă, pl. corectíve

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

CORECTÍV corective n. Vorbă sau faptă prin care se corectează ceva. /<fr. correctif

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

CORECTÍV s.n. Ceea ce îndreaptă ceva; îndreptare, corectare. ♦ Substanţă care se adaugă unui medicament pentru a-l îndulci, sau pentru a-i modifica acţiunea. [cf. fr. correctif].

Trimis de LauraGellner, 18.01.2005. Sursa: DN

CORECTÍV, -Ă I. adj. care urmăreşte a corecta. II. s. n. 1. ceea ce îndreaptă ceva; corectare. 2. substanţă care se adaugă unui medicament pentru a-l îndulci sau a-i modifica acţiunea. (< fr. correctif)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Игры ⚽ Нужна курсовая?

corectív — s. n., pl. corectíve … Romanian orthography
baston — BASTÓN, bastoane, s.n. Bucată de lemn lungă (cam de un metru) şi subţire, de obicei curbată la un capăt, care se poate ţine în mână şi are diverse utilizări. ♢ Baston de mareşal = un fel de baston scurt, purtat de un mareşal. ♦ Lovitură dată cu… … Dicționar Român
îndreptare — ÎNDREPTÁRE, îndreptări, s.f. Acţiunea de a (se) îndrepta şi rezultatul ei; corectare, corectiv. ♦ (înv. şi pop.) Dreptate, îndreptăţire. ♦ (înv.; la pl.) Act justificativ, document oficial. – v. îndrepta. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX … Dicționar Român
corect — CORÉCT, Ă, corecţi, te, adj. 1. Care respectă regulile, normele dintr un domeniu dat; aşa cum trebuie. 2. (Despre oameni) Care are o ţinută, o purtare, o atitudine ireproşabilă; cinstit, leal. – Din fr. correct, lat. correctus. Trimis de RACAI,… … Dicționar Român
rectificare — RECTIFICÁRE, rectificări, s.f. Acţiunea de a rectifica şi rezultatul ei; îndreptare, corijare. ♦ (concr.) Notă (într un ziar) prin care se rectifică (1) ceva. – v. rectifica. Trimis de IoanSoleriu, 02.07.2004. Sursa: DEX 98 RECTIFICÁRE s. 1. v … Dicționar Român
rectificaţie — RECTIFICÁŢIE s. v. corectare, corectiv, corectură, corijare, îndreptare, rec tificáre. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român

Academic Dictionaries and Encyclopedias