- convergenţă
- CONVERGÉNŢĂ, convergenţe, s.f. 1. Faptul de a converge; îndreptare spre acelaşi punct, fig. către acelaşi scop. ♦ Valoarea reciprocă a distanţei focale a unei lentile, exprimată în dioptrii. 2. Apariţie a unor asemănări structurale sau funcţionale la organisme îndepărtate filogenetic, ca rezultat al adaptării la condiţii de mediu relativ identice. – Din fr. convergence.Trimis de IoanSoleriu, 30.05.2004. Sursa: DEX '98Convergenţă ≠ divergenţăTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonimeconvergénţă s. f., g.-d. art. convergénţei; pl. convergénţeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficCONVERGÉNŢ//Ă convergenţăe f. 1) Caracter convergent. convergenţăa liniilor convergenţăa eforturilor. 2) fig. Orientare spre acelaşi scop; tendinţă de contopire. 3) mat. Proprietate a unei serii, suma termenilor căreia este un număr finit. 4) Distanţă focală inversă a unei lentile, exprimată în dioptrii. 5) Asemănare la unele organisme care fac parte din diferite clase, ca rezultat al adaptării lor la condiţii de viaţă relativ identice. /<fr. convergenceTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXCONVERGÉNŢĂ s.f. 1. Faptul de a converge; îndreptare către acelaşi centru, (fig.) către acelaşi scop. ♦ (mat.) Proprietate a unei serii de a admite o sumă determinată. 2. (biol.) Apariţie a unor asemănări structurale sau funcţionale la organisme îndepărtate filogenetic ca urmare a adaptării lor la condiţii de mediu identice. [cf. fr. convergence, it. convergenza].Trimis de LauraGellner, 17.04.2006. Sursa: DNCONVERGÉNŢĂ s. f. 1. faptul de a converge. o teoria convergenţăţei = teorie burgheză care preconizează evoluţia celor două sisteme social-economice şi politice, socialismul şi capitalismul, spre un tip comun de societate, fără a fi nevoie de revoluţia socială. 2. proprietate a unui fascicul de radiaţii de a-şi micşora secţiunea, concentrându-se într-un singur punct. ♢ însuşire a unui sistem optic de a transforma fasciculele paralele sau divergente în fascicule convergente. 3. (mat.) proprietate a unui şir şi a unei serii de a fi convergente. 4. (biol.) apariţie, în cursul evoluţiei, a unor caractere structurale sau funcţionale aparent similare la specii înrudite, datorită adaptării la aceleaşi condiţii de viaţă. (< fr. convergence)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.