Dicționar Român. 2013.
îndatorire — ÎNDATORÍRE, îndatoriri, s.f. 1. (înv.) Obligaţie bănească. 2. Obligaţie morală; sarcină obligatorie, datorie. ♦ (Rar) Faptă sau gest cu care îndatorăm pe cineva; atenţie, politeţe. – v. îndatori. Trimis de valeriu, 27.02.2009. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
îndatoritor — ÎNDATORITÓR, OÁRE, îndatoritori, oare, adj. 1. Serviabil, binevoitor. 2. (Neobişnuit) Obligatoriu. – Îndatori + suf. tor. Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX 98 ÎNDATORITÓR adj. v. serviabil. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime… … Dicționar Român
dator — DATÓR, OÁRE, datori, oare, adj. 1. Care are de plătit cuiva o datorie (bănească). ♢ expr. Dator vândut = plin de datorii. A scoate pe cineva dator = a i pretinde cuiva achitarea unei sume pe care nu o datorează. ♦ Îndatorat faţa de cineva pentru… … Dicționar Român
îndatora — ÎNDATORÁ, îndatorez, vb. I. 1. tranz. A obliga, a impune ca o datorie. 2. tranz. A obliga pe cineva la recunoştinţă printr un ajutor dat la nevoie. 3. refl. A face datorii; a se împrumuta; a se încurca în datorii. ♦ tranz. A da un bun în gaj în… … Dicționar Român
îndatorinţă — ÎNDATORÍNŢĂ, îndatorinţe, s.f. (Rar) Îndatorire. – Îndatori + suf. inţă. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ÎNDATORÍNŢĂ s. v. datorie, îndatorire, însăr cinare, obligaţie, sarcină. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … … Dicționar Român
