îndatoritór — adj. m., pl. îndatoritóri, f. sg. şi pl. îndatoritoáre … Romanian orthography
prevenitor — PREVENITÓR, OÁRE, prevenitori, oare, adj. (Despre oameni şi manifestările lor) Care este îndatoritor, curtenitor, amabil; serviabil, politicos. ♦ (Adverbial) Cu precauţie. – Preveni + suf. tor. Trimis de oprocopiuc, 13.04.2004. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
serviabil — SERVIÁBIL, Ă, serviabili, e, adj. Care îşi oferă cu plăcere şi cu promptitudine serviciile; îndatoritor, săritor, binevoitor. [pr.: vi a ] – Din fr. serviable. Trimis de RACAI, 18.10.2008. Sursa: DEX 98 SERVIÁBIL adj. amabil, binevoitor,… … Dicționar Român
bun — BUN, Ă, (I VIII) buni, e, adj., s.m. şi f., (IX) bunuri, s.n., (X) adv. I. adj. Care are calităţi. 1. Care face în mod obişnuit bine altora, care se poartă bine cu alţii; binevoitor. ♢ expr. Bun la inimă = milostiv. Bun, rău = oricum ar fi.… … Dicționar Român
acort — ACÓRT, Ă adj. (Franţuzism) Simpatic, amabil, binevoitor, îndatoritor. [< fr. accort]. Trimis de LauraGellner, 07.10.2004. Sursa: DN ACÓRT, Ă adj. simpatic, amabil. (< fr. accort) Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN … Dicționar Român
cavaler — CAVALÉR, cavaleri, s.m. 1. (În Roma antică) Membru al ordinului ecvestru, inferior ordinului senatorial. ♦ (În evul mediu, în apusul şi în centrul Europei) Titlu nobiliar conferit, iniţial pentru fapte de arme, de rege sau de un reprezentant al… … Dicționar Român
complezant — complezánt, complezántă, adj. (înv.) gata de a servi pe cineva; îndatoritor, săritor, politicos. Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DAR … Dicționar Român
complezent — COMPLEZÉNT, Ă, complezenţi, te, adj. Care este gata de a servi pe cineva, doritor de a face plăcere cuiva; serviabil, amabil. – Din fr. complaisant. Trimis de LauraGellner, 29.07.2004. Sursa: DEX 98 COMPLEZÉNT adj., v. amabil, binevoitor,… … Dicționar Român
dator — DATÓR, OÁRE, datori, oare, adj. 1. Care are de plătit cuiva o datorie (bănească). ♢ expr. Dator vândut = plin de datorii. A scoate pe cineva dator = a i pretinde cuiva achitarea unei sume pe care nu o datorează. ♦ Îndatorat faţa de cineva pentru… … Dicționar Român
datornic — DATÓRNIC, Ă, datornici, ce, s.m. şi f. 1. Persoană care are de plătit o datorie; debitor. 2. (Rar) Persoană care are de primit o datorie; creditor. – Dator + suf. nic. Trimis de ionel bufu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Datornic ≠ creditor Trimis… … Dicționar Român
