încăleca

încăleca
ÎNCĂLECÁ, încálec, vb. I. 1. tranz. şi intranz. A (se) sui pe cal, pe măgar etc.; a pune sau a sta călare; a călări, a încălăra. ♢ expr. A încăleca pe nevoie = a ieşi din sărăcie, din lipsuri, din dificultăţi economice. ♦ p. anal. A se urca pe un obiect ca pe cal. 2. refl. A se suprapune. 3. tranz. fig. A se face stăpân pe cineva; a domina, a supune. [var.: (reg.) încălicá vb. I] – lat. incaballicare.
Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX '98

A încăleca ≠ a descăleca
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

ÎNCĂLECÁ vb. 1. (înv.) a se încălăra. (încăleca pe cal.) 2. v. călări. 3. v. coincide.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

încălecá vb., ind. prez. 1 sg. încálec, 3 sg. şi pl. încálecă, perf. s. 1. sg. încălecái
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A ÎNCĂLECÁ încálec 1. intranz. A se urca călare (pe un animal sau pe un obiect). încăleca pe cal. încăleca pe şa. ♢ încăleca pe nevoie a ieşi din dificultăţi materiale. 2. tranz. 1) (animale de călărie sau anumite obiecte) A merge călare. 2) fig. A lua sub dominaţie (prin mijloace reprobabile). /<lat. incaballicare
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

A SE ÎNCĂLECÁ pers. 3 se încálecă intranz. A veni deasupra (unul peste altul). Dinţii se încalecă. /<lat. incaballicare
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

încălecá (încálec, încălecát), vb. – 1. A se sui pe cal. – 2. A călări, a merge călare. – 3. A se împerechea armăsarul cu iapa. – 4. A învinge, a domina, a supune. – 5. (arg.) A o lua la sănătoasa. – Mr. (î)ncalic, megl. ancalic. lat. pop. cabăllĭcāre (Puşcariu 805; Candrea-Dens., 213; REW 1439; DAR), cf. alb. (n)galjkoń, it. cavalcare, prov., cat., port. cavalgar, fr. chevaucher, sp. cabalgar. cf. cal, călare, descăleca. – Der. încălecat, adj. (suprapus, se spune despre literele chirilice care se scriau de obicei între două rînduri); încălecător, adj. (care este călare pe cal).
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

Look at other dictionaries:

  • carusel — CARUSÉL, carusele, s.n. 1. Căluşei (2). 2. fig. Mişcare, deplasare, circulaţie continuă a unor mobile. – Din fr. carrousel. Trimis de valeriu, 30.03.2009. Sursa: DEX 98  CARUSÉL s. v. căişori, căluşei, ringhispil. Trimis de siveco, 13.09.2007.… …   Dicționar Român

  • călare — CĂLÁRE adv. (Adesea adjectival) încălecat pe cal, pe alt animal sau, p. ext., pe un obiect. ♢ expr. De( a) călare = a) călărind, încălecat; din fuga calului, de pe cal; b) fig. fără odihnă. Nici călare, nici pe jos = nici aşa, nici aşa. A fi… …   Dicționar Român

  • călări — CĂLĂRÍ, călăresc, vb. IV. intranz. A merge călare. ♦ tranz. A mâna calul stând călare pe el; a încăleca. – Din călare. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  CĂLĂRÍ vb. a încăleca. (călări calul.) Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa:… …   Dicționar Român

  • descăleca — DESCĂLECÁ, descálec, vb. I. intranz. 1. A coborî, a se da jos de pe cal. 2. (Termen folosit mai ales de cronicari în legătură cu întemeierea ţărilor româneşti) A se aşeza într un loc, întemeind o ţară. [var.: descălicá vb. I] – lat.… …   Dicționar Român

  • încălecare — ÎNCĂLECÁRE, încălecări, s.f. Acţiunea de a (se) încăleca şi rezultatul ei; încălărare. ♦ (geol.) Ruptură produsă în scoarţa pământului, însoţită de deplasarea unei mase de roci peste alta. – v. încăleca. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX… …   Dicționar Român

  • încălăra — ÎNCĂLĂRA, încălărez, vb. I. refl. (înv.) A se urca pe cal; a încăleca. – În + călare. Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX 98  ÎNCĂLĂRÁ vb. v. încăleca. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  încălărá vb …   Dicționar Român

  • coincide — COINCÍDE, pers. 3 coincíde, vb. III. intranz. 1. (Despre evenimente, fenomene etc.) A se petrece simultan, a se produce în acelaşi loc. 2. A fi identic, a se potrivi întocmai. ♦ (Despre linii, figuri, suprafeţe) A se suprapune perfect. [pr.: co… …   Dicționar Român

  • căluşel — CĂLUŞÉL, căluşei, s.m. 1. Căluţ (1). 2. (La pl.) Instalaţie alcătuită din mai mulţi căişori de lemn pe care încalecă copiii şi care se învârtesc în jurul unui ax, fiind suspendaţi de nişte bârne transversale; carusel, căişori. 3. Căluţ (3). 4.… …   Dicționar Român

  • nevoie — NEVÓIE, nevoi, s.f. 1. Ceea ce se cere, se impune să se facă; trebuinţă, necesitate, cerinţă; spec. chestiune, situaţie, afacere a cărei rezolvare are caracter urgent, presant. ♢ loc. adj. şi adv. (Astăzi rar) De nevoie = (strict) necesar,… …   Dicționar Român

  • pegas — PEGÁS, pegaşi, s.m. 1. Cal năzdrăvan cu aripi, din mitologia greacă; fig. inspiraţie poetică. 2. Specie de peşte care trăieşte în Oceanul Indian, cu înotătoarele în formă de aripi, asemănătoare cu cele ale liliacului (Pegasus draco). 3. Numele… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”