pegas

PEGÁS, pegaşi, s.m. 1. Cal năzdrăvan cu aripi, din mitologia greacă; fig. inspiraţie poetică. 2. Specie de peşte care trăieşte în Oceanul Indian, cu înotătoarele în formă de aripi, asemănătoare cu cele ale liliacului (Pegasus draco). 3. Numele unei constelaţii din emisfera boreală. [acc. şi: pégas] – Din fr. pégase.

Trimis de valeriu, 03.02.2004. Sursa: DEX '98



PEGÁS s. (astron.) (reg.) puţul (art.), toaca (art.).

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



pegás (lit., zool.) s. m., pl. pegáşi

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



Pegás (mit., astron.) s. pr. m.

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



PEGÁ//S¹ pegasşi m. 1) (în mitologia greacă) Fiinţă imaginară cu aspect de cal cu aripi. 2) fig. Simbol al inspiraţiei poetice. /<fr. pégase

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



PEGÁS² m. astr. Constelaţie din emisfera nordică a cerului. /<fr. pégase

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



PEGÁS s.m. 1. (Mit.) Cal înaripat; (fig.) simbol al inspiraţiei poeţilor. ♢ A încăleca pe pegas = a face versuri. 2. Specie de peşte din Oceanul Indian cu înotătoarele în forma unor aripi. 3. Numele unei constelaţii din emisfera boreală. [< fr. pégase, cf. Pegas – cal înaripat care a deschis cu o lovitură de picior izvorul muzelor de pe Helicon].

Trimis de LauraGellner, 13.07.2005. Sursa: DN



PEGÁS s. m. 1. (mit.) cal înaripat; (fig.) inspiraţie poetică. 2. specie de peşte din Oc. Indian cu înotătoarele în forma unor aripi. (< fr. pégase)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN