carusel

CARUSÉL, carusele, s.n. 1. Căluşei (2). 2. fig. Mişcare, deplasare, circulaţie continuă a unor mobile. – Din fr. carrousel.

Trimis de valeriu, 30.03.2009. Sursa: DEX '98



CARUSÉL s. v. căişori, căluşei, ringhispil.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



carusél s. n., pl. caruséle

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



CARUSÉL carusele n. 1) Instalaţie distractivă pentru copii, prevăzută cu mai mulţi căluţi de lemn (alte animale, vehicule), care se învârteşte în jurul unei axe verticale; căluşei. 2) fig. Mişcare continuă a unor oameni, animale sau lucruri în diverse scopuri. /<fr. carrousel

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



CARUSÉL s.n. 1. Dispozitiv format din mai mulţi căişori de lemn, pe care încalecă copiii şi care se învârtesc pe o pistă circulară; căluşei. 2. Serie de mişcări de dresaj executate de un grup de călăreţi. [pl. -le, -luri. / < fr. carrousel, cf. it. carosello].

Trimis de LauraGellner, 17.03.2006. Sursa: DN



CARUSÉL s. f. 1. instalaţie din mai mulţi căluţi de lemn, pe care încalecă copiii şi care se învârtesc pe o pistă circulară; căluşei. 2. dispozitiv circular pentru manutenţiune (1). un carusel aerodinamic = turn metalic pe un suport rotativ, pe care se poate monta un obiect profilat în vederea măsurării forţelor aerodinamice; strung-carusel = strung cu axa de rotaţie verticală, la prelucrarea pieselor grele de înălţime mică. 3. reprezentaţie a unui grup de călăreţi care execută o serie de mişcări de dresaj. 4. circulaţie intensă de vehicule în diverse sensuri. 5. (fig.) succesiune rapidă de oameni, de lucruri. (< fr. carrousel)

Trimis de raduborza, 22.10.2007. Sursa: MDN