Dicționar Român. 2013.
încăleca — ÎNCĂLECÁ, încálec, vb. I. 1. tranz. şi intranz. A (se) sui pe cal, pe măgar etc.; a pune sau a sta călare; a călări, a încălăra. ♢ expr. A încăleca pe nevoie = a ieşi din sărăcie, din lipsuri, din dificultăţi economice. ♦ p. anal. A se urca pe un … Dicționar Român
încălărare — ÎNCĂLĂRÁRE s.f. (înv.) Acţiunea de a se încălăra; încălecare. – v. încălăra. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ÎNCĂLĂRÁRE s. v. încălecare,. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime încălăráre s. f., g. d … Dicționar Român
călare — CĂLÁRE adv. (Adesea adjectival) încălecat pe cal, pe alt animal sau, p. ext., pe un obiect. ♢ expr. De( a) călare = a) călărind, încălecat; din fuga calului, de pe cal; b) fig. fără odihnă. Nici călare, nici pe jos = nici aşa, nici aşa. A fi… … Dicționar Român
