încolţit

încolţit
ÎNCOLŢÍT1 s.n. Faptul de a încolţi; încolţire. – v. încolţi.
Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

ÎNCOLŢÍT2, -Ă, încolţiţi, -te, adj. 1. (Despre plante) Răsărit2, germinat. 2. Muşcat, prins cu colţii. ♦ fig. Prins la strâmtoare. – v. încolţi.
Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

ÎNCOLŢÍT adj. germinat.
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

ÎNCOLŢÍT s. germinaţie.
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

încolţít s. n.
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужен реферат?

Look at other dictionaries:

  • înmuietor — ÎNMUIETÓR, înmuietoare, s.n. Vas în care se înmoaie cerealele înainte de a fi puse la încolţit. – Înmuia + suf. ător. Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX 98  înmuietór s. n., pl. înmuietoáre Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar… …   Dicționar Român

  • foc — FOC1, focuri, s.n. I.1. Ardere violentă cu flacără şi cu dezvoltare de căldură; (concr.) materie în curs de ardere. ♢ (În exclamaţii sau imprecaţii, adesea glumeţ sau fam.) Se făcu frumoasă, arz o focul. ♢ Foc de artificii = ardere de materii… …   Dicționar Român

  • germinat — GERMINÁT adj. (bot.) încolţit, răsărit. (Plantă germinat.) Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime …   Dicționar Român

  • germinaţie — GERMINÁŢIE, germinaţii, s.f. Proces fiziologic (fiziologie) de trecere a unui germen de la viaţa latentă la viaţa activă şi care duce la naşterea unei plante sau a unui organ vegetal. – Din fr. germination, lat. germinatio. Trimis de gall,… …   Dicționar Român

  • nărujit — nărujít, ă, adj. (reg.) muşcat, încolţit sau atacat de câini. Trimis de blaurb, 25.07.2006. Sursa: DAR …   Dicționar Român

  • pomeni — POMENÍ, pomenesc, vb. IV. 1. intranz. şi tranz. A aminti de cineva sau de ceva (în treacăt), fără a insista; a aduce (intenţionat) vorba despre cineva sau despre ceva. ♦ refl. impers. A se menţiona lucruri, fapte a căror amintire se transmite… …   Dicționar Român

  • răsărit — RĂSĂRÍT1, răsărituri, s.n. 1. Faptul de a răsări. ♦ Trecere a unui astru la orizont; momentul apariţiei unui astru la orizont; spec. moment al zilei când răsare Soarele. ♦ fig. Începutul unei ere sau al unei vieţi noi. 2. Punct cardinal situat în …   Dicționar Român

  • răzuitor — RĂZUITÓR, OÁRE, (1) răzuitoare, s.n. (2, 3) răzuitori, s.f. 1. s.n. Unealtă folosită la răzuirea lemnului sau a unor piese de metal. 2. s.f. Răzătoare. 3. s.f. Unealtă cu care se răzuiesc diferite obiecte (pentru a le curăţa). ♦ Maşină cu care se …   Dicționar Român

  • înghebejit — înghebejít, ă, adj. (reg.) 1. încolţit (prins într un colţ). 2. înghesuit, îndesat. Trimis de blaurb, 13.06.2006. Sursa: DAR …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”