cotiledon — COTILEDÓN, cotiledoane, s.n. 1. Frunză a embrionului plantelor cu seminţe care serveşte la hrănirea plantei imediat după încolţire. 2. (anat.) Fiecare dintre cei doi lobi ai placentei. – Din fr. cotylédone. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa:… … Dicționar Român
apariţie — APARÍŢIE, apariţii, s.f. 1. Faptul de a apărea, de a se arăta privirii; ivire. ♦ Moment iniţial al unui proces în curs de dezvoltare. 2. Ieşire de sub tipar a unei cărţi, a unui periodic etc.; publicare. – Din fr. apparition, lat. apparitio, onis … Dicționar Român
germinare — GERMINÁRE, germinări, s.f. Acţiunea de a germina şi rezultatul ei; încolţire. – v. germina. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 GERMINÁRE s. v. germinaţie. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime germináre s. f., g. d. art.… … Dicționar Român
germinaţie — GERMINÁŢIE, germinaţii, s.f. Proces fiziologic (fiziologie) de trecere a unui germen de la viaţa latentă la viaţa activă şi care duce la naşterea unei plante sau a unui organ vegetal. – Din fr. germination, lat. germinatio. Trimis de gall,… … Dicționar Român
ivire — IVÍRE s.f. Faptul de a se ivi; apariţie, iveală. – v. ivi. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 IVÍRE s. 1. v. apariţie. 2. apariţie, (fig.) geneză, încolţire, înfiripare, naştere. (Istoria ivire unei idei măreţe.) Trimis de siveco,… … Dicționar Român
lucrare — LUCRÁRE, lucrări, s.f. 1. Acţiunea de a lucra şi rezultatul ei; muncă, activitate. ♢ expr. A pune în lucrare = a începe executarea, a pune în practică. ♦ (înv.) Muncă, activitate, efort pentru a realiza ceva. ♦ (concr.) Lucru realizat printr o… … Dicționar Român
miji — MIJÍ, mijesc, vb. IV. intranz. 1. (La pers. 3) A începe să se zărească; a apărea, a se ivi. ♢ expr. A miji (sau refl. impers.) a se miji de ziuă = a se face ziuă. A( i) miji (cuiva) mustaţa = a începe să i crească unui tânăr mustaţa, a fi pe… … Dicționar Român
prolificaţie — prolificáţie s.f. (înv.) încolţire; înmulţire a unei plante. Trimis de blaurb, 01.11.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
răsări — RĂSĂRÍ, răsár, vb. IV. intranz. 1. (Despre aştri; la pers. 3) A apărea pe cer, a se ivi la orizont. 2. (Despre plante; la pers. 3; adesea fig.) A încolţi, a ieşi din pământ. ♢ expr. (Glumeţ) Seamănă dar nu răsare, se spune pentru a respinge… … Dicționar Român
încolţit — ÎNCOLŢÍT1 s.n. Faptul de a încolţi; încolţire. – v. încolţi. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ÎNCOLŢÍT2, Ă, încolţiţi, te, adj. 1. (Despre plante) Răsărit2, germinat. 2. Muşcat, prins cu colţii. ♦ fig. Prins la strâmtoare. – v.… … Dicționar Român