- răzuitor
- RĂZUITÓR, -OÁRE, (1) răzuitoare, s.n. (2, 3) răzuitori, s.f. 1. s.n. Unealtă folosită la răzuirea lemnului sau a unor piese de metal. 2. s.f. Răzătoare. 3. s.f. Unealtă cu care se răzuiesc diferite obiecte (pentru a le curăţa). ♦ Maşină cu care se îndepărtează radiculele de pe bobul de orez încolţit. ♦ Unealtă în formă de târnăcop mic sau de sapă cu care se curăţă noroiul, gheaţa etc. adunate între şinele şi contraşinele unui pasaj de nivel. [pr.: -zu-i-] – Răzui + suf. -itor.Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX '98RĂZUITÓR s. (tehn.) 1. racletă, raclor. (răzuitor pentru suprafeţe lemnoase.) 2. raz, şabăr. (răzuitor din oţel-crom pentru suprafeţe metalice.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimeRĂZUITÓR s. v. otic.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimerăzuitór s. n. (sil. -zu-i-), pl. răzuitoáreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficRĂZUIT//ÓR răzuitoroáre n. 1) Unealtă folosită în operaţiile de curăţare sau de netezire (a unor obiecte); racletă. răzuitor pentru suprafeţe lemnoase. 2) Unealtă de uz casnic folosită pentru ras produse alimentare (legume, fructe, brânză etc.); răzătoare. [Sil. -zu-i-] /a răzui + suf. răzuitoritorTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.