raşchetă

raşchetă
RAŞCHÉTĂ, raşchete, s.f. 1. Daltă încovoiată cu care se rade vopseaua şi rugina de pe o piesă metalică sau de pe un vas. 2. Perie având cuie în loc de peri şi care serveşte la raşchetarea tencuielilor. 3. Unealtă în formă de perie de bordaj, la care perii sunt înlocuiţi cu o bucată prismatică de cauciuc, folosită la curăţarea punţii. 4. Răzuitor pentru parchet. – Din it. raschetto.
Trimis de LauraGellner, 03.07.2004. Sursa: DEX '98

raşchétă s. f., pl. raşchéte
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

RAŞCHÉT//Ă raşchetăe f. 1) Unealtă în formă de daltă încovoiată, folosită la răzuirea unor obiecte de metal ruginite sau vopsite. 2) Unealtă formată dintr-o lamă de oţel, cu mâner, folosită pentru răzuirea parchetului; ţicling. 3) Perie având cuie în loc de peri, cu care se imprimă şanţuri mici (şi dese) pe o tencuială proaspătă. /<it. raschietto, germ. Raskette
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

RAŞCHÉTĂ s.f. 1. Daltă încovoiată cu care se răzuieşte parchetul sau vopseaua de pe piesele metalice ce urmează să fie vopsite din nou ori se curăţă scoicile şi vegetaţia depuse pe bordajul carenei vaselor. 2. Unealtă în formă de perie, folosită la raşchetarea tencuielilor. [< germ. Raskette, cf. it. raschietto].
Trimis de LauraGellner, 05.03.2007. Sursa: DN

RAŞCHÉTĂ s. f. 1. obiect în formă de daltă încovoiată cu care se răzuieşte parchetul sau vopseaua de pe piesele metalice ce urmează să fie revopsite, ori se curăţă bordajul navelor. 2. unealtă în formă de perie, la raşchetarea tencuielilor. (< fr. raschietto)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

raşchétă (raşchéte), s.f. – Răzuitoare. it. raschietto (Candrea).
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно сделать НИР?

Look at other dictionaries:

  • raşcheta — RAŞCHETÁ, raşchetez, vb. I. tranz. 1. A curăţa de vopsea sau de rugină o piesă de metal sau un vas, cu ajutorul raşchetei (1). 2. A netezi cu raşcheta (2) o tencuială. 3. A rade parchetul cu raşcheta (4), pentru a l curăţa. – Din raşchetă. Trimis …   Dicționar Român

  • raşchetá — vb., ind. prez. 1 sg. raşchetéz, 3 sg. şi pl. raşcheteázã …   Romanian orthography

  • raşchétã — s. f., pl. raşchéte …   Romanian orthography

  • raşchetare — RAŞCHETÁRE, raşchetări, s.f. Acţiunea de a raşcheta şi rezultatul ei. – v. raşcheta. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  raşchetáre s. f., g. d. art. raşchetării; pl. raşchetări Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar… …   Dicționar Român

  • raşchetat — RAŞCHETÁT, Ă, raşchetaţi, te, adj. Curăţat, ras cu raşcheta. – v. raşcheta. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 …   Dicționar Român

  • raşchetator — RAŞCHETATÓR, OÁRE, raşchetatori, oare, s.m. şi f. Muncitor specializat în raşchetarea parchetului. – Raşcheta + suf. tor. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  raşchetatór s. m., pl. raşchetatóri Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa …   Dicționar Român

  • ţicling — ŢICLÍNG, ţiclinguri, s.n. Lamă de otel (cu mâner), folosită la răzuirea parchetului. [var.: ţiclínc s.n., ţiglínă s.f.] – Din germ. Ziehklinge. Trimis de valeriu, 07.05.2003. Sursa: DEX 98  ţiclíng s. n. (sil. cling) /ţiglină s. f …   Dicționar Român

  • ţiglină — ŢIGLÍNĂ s.f. v. ţicling. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ţiglínă v. ţicling Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  ţiglínă ( ne), s.f. – Raşchetă. germ. Ziehklinge (Tiktin) …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”