- raz
- RAZ, razuri, s.n. 1. Rangă. 2. Unealtă formată dintr-o bară rotundă şi scurtă de oţel, cu tăiş lăţit şi ascuţit la un capăt, folosită de tâmplari, dulgheri etc. – Din scr. raz.Trimis de RACAI, 22.11.2003. Sursa: DEX '98RAZ s. v. răzuitor.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeRAZ s. v. otic, răvar.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeraz s. n., pl. rázuriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficRAZ razuri n. 1) Unealtă constând dintr-o bară de oţel (teşită la un capăt), folosită ca pârghie la ridicarea sau la deplasarea unor corpuri grele; rangă. 2) Unealtă formată dintr-o bară scurtă de oţel, lăţită şi ascuţită la un capăt, folosită în tâmplărie. /<sb. razTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXRAZ s. n. curent foarte violent într-o traversare îngustă care face legătura între două mări. (< fr. raz)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDNraz (rázuri), – 1. Unealta cioplitorului de piatră. – 2. Răzuitoare. sl. razŭ "tăiş" (Tiktin), cf. sb. raz. S-a contaminat cu a arde "a răzui", schimbînd într-un anumit fel semantismul cuvîntului sl., în aşa fel încît der. exprimă mai curînd ideea de "a răzui" sau "a nivela" decît cea de "a tăia". Der. răzui, vb. (a îndepărta un strat; a nivela); răzuitoare, s.f. (unealtă de ras); răzuitură, s.f. (radere); răzătoare, s.f. (unealtă cu care se rade); răzuş, s.n. (daltă, otic, răzuitoare, frînă la războiul de ţesut; sapă); răzuşe, s.f. (Trans., răzuitor); răzălui, vb. (a răzui), din mag. reszelni (Cihac, II, 623; Gáldi, Dict., 154); răzălău, s.m. (Mold., Banat, răzător).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.