- răsărit
- RĂSĂRÍT1, răsărituri, s.n. 1. Faptul de a răsări. ♦ Trecere a unui astru la orizont; momentul apariţiei unui astru la orizont; spec. moment al zilei când răsare Soarele. ♦ fig. Începutul unei ere sau al unei vieţi noi. 2. Punct cardinal situat în partea orizontului de unde răsare Soarele; est. 3. Ţară, ţinut aşezat în direcţia răsăritului (2) faţă de un punct de reper dat; orient; (colectiv) popoarele dintr-un astfel de ţinut sau dintr-o astfel de ţară. ♢ expr. Răsăritul şi Apusul = lumea întreagă. – v. răsări.Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98RĂSĂRÍT2, -Ă, răsăriţi, -te, adj. 1. (Despre plante) Care a ieşit din pământ; încolţit2. ♦ (Despre copii) Care s-a dezvoltat mai mult; mai mare (cu puţin) decât alţi copii. 2. Care depăşeşte măsura comună, obişnuită; fig. mai deosebit, mai de seamă; valoros. – v. răsări.Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98Răsărit ≠ amurg, apus, asfinţit, vestTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeRĂSĂRÍT adj. (bot.) germinat, încolţit. (Plantă răsărit.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimeRĂSĂRÍT adj. v. crescut, dezvoltat, măricel, mărişor.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeRĂSĂRÍT s. 1. răsărire. (răsăritul lunii.) 2. v. est. 3. v. germinaţie.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimerăsărít s. n., pl. răsăríturiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficRĂSĂRÍT2 răsărituri n. 1) Parte a orizontului de unde răsare Soarele; est. 2) Punct cardinal care corespunde acestei părţi a orizontului; est. 3) Spaţiu geografic aflat în direcţia acestui punct cardinal; orient; est. 4) Moment când răsare Soarele. /v. a răsăriTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.