- exarh
- EXÁRH, exarhi, s.m. 1. Comandant al unei unităţi de cavalerie în armata romană. ♦ Guvernator bizantin din Italia şi din Africa de nord. 2. (În biserica ortodoxă, în trecut) Demnitate bisericească, superioară aceleia de mitropolit şi inferioară aceleia de patriarh, care se conferea, prin delegaţie, de către patriarhia din Constantinopol; persoană care deţinea această demnitate. 3. Organ de inspecţie şi de control al mănăstirilor dintr-o eparhie; arhiereu din acest organ. [pr.: eg-zarh] – Din ngr. íxarhos.Trimis de viomih, 13.09.2007. Sursa: DEX '98exárh s. m. (sil. mf. ex-), pl. exárhiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficEXÁRH exarhi m. Arhiereu însărcinat cu controlul mănăstirilor. /<ngr. éxarchosTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXEXÁRH s.m. 1. Titlu dat unor înalţi demnitari din Imperiul roman de răsărit, care guvernau provinciile din Italia, din Africa etc. în locul împăratului de la Constantinopol. 2. Căpetenie a unei biserici ortodoxe autonome. ♦ Organ bisericesc de inspecţie pentru mănăstirile care aparţin de o eparhie ortodoxă. [pron. eg-zarh. / cf. fr. exarque, lat. exarchus, gr. exarchos – şef].Trimis de LauraGellner, 12.06.2006. Sursa: DNexárh (exárhi), s.m. – Vicar. – Mr. exarhu. ngr. ἔξαρχος. sec. XVII (Murnu 23). – Der. exarhie, s.f. (vicariat).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DEREXÁRH s. m. 1. titlu dat unor înalţi demnitari din Imperiul Roman de Răsărit care guvernau provinciile din Italia, Africa etc. în locul împăratului de la Constantinopol. 2. căpetenie a unei biserici ortodoxe autonome. ♢ organ bisericesc de inspecţie pentru mănăstirile care aparţin de o eparhie ortodoxă. (< fr. exarque, lat. exarchus, gr. exarkhos)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.
