- încolăci
- ÎNCOLĂCÍ, încolăcesc, vb. IV. refl. şi tranz. A (se) face ca un cerc, a (se) înfăşura în formă de colac; a (se) încovriga; a (se) încârliga, a (se) încolătăci. ♦ refl. (Despre ape, drumuri) A o coti, a şerpui. ♦ tranz. A încrucişa braţele sau picioarele. – În + colac.Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX '98A (se) încolăci ≠ a (se) descolăciTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeA se încolăci ≠ a se dezvălătuciTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeÎNCOLĂCÍ vb. 1. a (se) ghemui, a (se) încârliga, a (se) încovriga, a (se) înfăşura, a (se) învălătuci, a (se) răsuci, a (se) suci, (reg.) a (se) covriga, a (se) încolătăci, (înv.) a (se) învălui. (Se încolăci în jurul ...) 2. v. încovriga.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeîncolăcí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. încolăcésc, imperf. 3 sg. încolăceá; conj. prez. 3 sg. şi pl. încolăceáscăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA ÎNCOLĂC//Í încolăciésc tranz. A face să se încolăcească. /în + colacTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXA SE ÎNCOLĂC//Í mă încolăciésc intranz. 1) A se fixa prin mişcări de rotaţie (în jurul unui obiect); a se înfăşura; a se învălătuci. încolăci în jurul... 2) A se strânge în formă de colac; a se face colac; a se încovriga. 3) (despre râuri, drumuri etc.) A-şi schimba mereu direcţia (formând o linie şerpuită); a şerpui. /în + colacTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.