- încolăcitură
- ÎNCOLĂCITÚRĂ, încolăcituri, s.f. Încolăcire. – Încolăci + suf. -tură.Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98ÎNCOLĂCITÚRĂ s. v. încolăcire, înfăşurare, învălătucire, răsucire, sucire.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeîncolăcitúră s. f., g.-d. art. încolăcitúrii; pl. încolăcitúriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficÎNCOLĂCITÚR//Ă încolăciturăi f. 1) Buclă formată prin încolăcirea unui obiect. 2) Formă arcuită rezultată dintr-o încolăcire. /a încolăci + suf. încolăciturăturăTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.