- începută
- începútă s.f. (înv.) 1. începere, început. 2. concepere.Trimis de blaurb, 08.06.2006. Sursa: DAR
Dicționar Român. 2013.
începută
Look at other dictionaries:
delăsa — DELĂSÁ, delás, vb. I. refl. (Folosit mai ales la perf. c.) A dovedi nepăsare, neglijenţă faţă de o muncă începută, a abandona o treabă începută. – Din fr. délaisser. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 delăsá vb. → lăsa Trimis de… … Dicționar Român
continuator — CONTINUATÓR, OÁRE, continuatori, oare, s.m. şi f. Persoană care continuă un lucru, o acţiune etc. începută de altul. [pr.: nu a ] – Din fr. continuateur. Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 CONTINUATÓR s. succesor, urmaş, (înv.)… … Dicționar Român
eboşă — EBÓŞĂ, eboşe, s.f. 1. Semifabricat obţinut prin deformare plastică din lingouri. 2. Primul stadiu în vederea realizării unei opere în arta plastică, indicând forma generală. ♦ Schiţă, crochiu. – Din fr. ébauche. Trimis de toknowro, 13.09.2007.… … Dicționar Român
conteni — CONTENÍ, contenesc, vb. IV. intranz., tranz. A întrerupe sau a înceta o mişcare sau o acţiune începută; a (se) opri. – lat. continere. Trimis de RACAI, 30.09.2003. Sursa: DEX 98 CONTENÍ vb. 1. v. înceta. 2. v. opri. 3 … Dicționar Român
căruţă — CĂRÚŢĂ, căruţe, s.f. 1. Vehicul de forma carului, dar mai mic şi mai uşor decât acesta, cu tracţiune animală, mai ales cu cai. ♢ expr. A se lăsa de căruţă = a renunţa la un lucru sau la o treabă începută. A rămâne de căruţă = a rămâne în urmă; a… … Dicționar Român
delăsare — DELĂSÁRE, delăsări, s.f. Faptul de a se delăsa; nepăsare, neglijenţă faţă de o muncă începută. – v. delăsa. Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 DELĂSÁRE s. 1. v. indiferenţă. 2. v. neglijenţă. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa:… … Dicționar Român
desăvârşi — DESĂVÂRŞÍ, desăvârşesc, vb. IV. 1. tranz. şi refl. A deveni sau a face să devină desăvârşit, perfect; a (se) perfecţiona. 2. tranz. A face ca o acţiune să capete formă definitivă. ♦ (Rar) A duce la îndeplinire; a realiza, a săvârşi, a termina. –… … Dicționar Român
sfârşi — SFÂRŞÍ, sfârşesc, vb. IV. 1. tranz. A duce la capăt un lucru, o activitate; a termina, a isprăvi; a pune capăt la ceva, a încheia, a înceta. ♢ loc. adv. Pe sfârşite = aproape gata, pe terminate. ♢ expr. (intranz.) A sfârşi cu ceva = a nu se mai… … Dicționar Român
stărui — STĂRUÍ, stắrui, vb. IV. intranz. 1. A ruga insistent şi în mod repetat pe cineva pentru a fi de acord cu ceva; a insista. 2. A rămâne statornic, neclintit (într o acţiune, într un sentiment, într o hotărâre etc.); a persevera, a persista. ♦ A… … Dicționar Român
termina — TERMINÁ, términ, vb. I. 1. tranz. A duce o acţiune până la capăt; a isprăvi, a sfârşi. ♢ loc. adv. Pe terminate = aproape de a se termina, pe sfârşite. 2. refl. A lua sfârşit, a se încheia. ♦ A avea o terminaţie, a se sfârşi în... Cuvântul masă… … Dicționar Român
