- începător
- ÎNCEPĂTÓR, -OÁRE, începători, -oare, adj., s.m. şi f. 1. adj. Care începe; iniţial. 2. s.m. şi f. Persoană care se iniţiază lucrând într-un domeniu de activitate oarecare; novice. 3. s.m. şi f. (Rar) Persoană care iniţiază ceva; iniţiator. – Începe + suf. -ător.Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX '98ÎNCEPĂTÓR adj., s. 1. adj. v. iniţial. 2. adj. v. incipient. 3. s. debutant, (livr.) neofit, novice, (fam.) ageamiu, (fam. fig.) boboc, recrut. (începător într-un anumit domeniu.)Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeÎNCEPĂTÓR s. v. iniţiator, promotor, prota-gonist.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeîncepătór adj. m., s. m., pl. începătóri; f. sg. şi pl. începătoáreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficÎNCEPĂT//ÓR1 începătoroáre (începătoróri, începătoroáre) 1) Care abia începe; cu primele semne ale unui început; incipient. Poet începător. 2) Care constituie un început; de început; iniţial; primar; primordial. Perioadă începătoroare. /a începe + suf. începătorătorTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXÎNCEPĂT//ÓR2 începătoroáre (începătoróri, începătoroáre) m. şi f. 1) Persoană care face primii paşi într-un domeniu de activitate; debutant; novice. 2) pop. Om care pune începutul unei acţiuni; iniţiator. /a începe + suf. începătorătorTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.