boboc

BOBÓC, boboci, s.m. 1. Caliciul nedeschis al unei flori; floare care începe să se deschidă. 2. Pui de gâscă sau de raţă. ♢ expr. A paşte (sau a păzi) bobocii = a-şi pierde vremea degeaba. A da (mâncare) la boboci = a vomita. ♦ fig. Începător într-un domeniu; om lipsit de experienţă; ageamiu; p. restr. recrut; student în primul an. – Din ngr. bubúki.

Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



BOBÓC s. I. (bot.) (reg.) bulbuc, (Transilv. şi Ban.) pup. (boboc de floare.) II. (ornit.) răţişoară, răţuşcă, (reg.) răţucă, răţuică, răţuşoară, răţuţă.

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



BOBÓC s. v. debutant, începător, recrut.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



bobóc s. m., pl. bobóci

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



BOBÓ//C bobocci m. 1) Pui de gâscă sau de raţă. ♢ Toamna se numără boboccii rezultatul unei munci se apreciază la sfârşit. A paşte (sau a păzi) boboccii a pierde timpul în zadar. 2) fig. Floare care abia începe să se deschidă. 3) fig. Persoană care abia face primii paşi într-un domeniu de activitate; novice; începător; debutant. /<ngr. bubúki

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



bobóc (bobóci), s.m. – 1. Floare care începe să se deschidă. – 2. Frumuseţe, minunăţie. – 3. Pui de raţă sau de gîscă. – Mr. bubuche, megl. babuchie. ngr. μπουμπούϰι (Cihac, II, 639; DAR), cf. alb. bubukje. – Der. îmboboci, vb. (a se deschide, a se desface), cf. mr. mbubuk isescu.

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER