Dicționar Român. 2013.
origine — ORÍGINE, origini, s.f. 1. Punct de plecare pentru formarea unui lucru, a unui fenomen; început, provenienţă; izvor, obârşie. ♢ loc. adj. De origine = a) de provenienţă, de natură; b) originar. 2. Apartenenţă prin naştere la o anumită familie, la… … Dicționar Român
începe — ÎNCÉPE, încép, vb. III. 1. tranz. A realiza prima parte dintr o lucrare, dintr o acţiune, dintr o serie de lucrări sau de acţiuni. ♦ A lua, a scoate, a consuma prima porţiune din ceva. A început o pâine. 2. intranz. (Despre stări, fenomene) A se… … Dicționar Român
început — ÎNCEPÚT, începuturi, s.n. 1. Faptul de a (se) începe; începere. 2. Punct de plecare, moment iniţial; parte care începe sau cu care se începe ceva. ♢ loc. adv. De la (bun) început = din primele momente, din capul locului. De la (sau pe la, dintru… … Dicționar Român
