- origine
- ORÍGINE, origini, s.f. 1. Punct de plecare pentru formarea unui lucru, a unui fenomen; început, provenienţă; izvor, obârşie. ♢ loc. adj. De origine = a) de provenienţă, de natură; b) originar. 2. Apartenenţă prin naştere la o anumită familie, la un anumit grup social, la o anumită naţiune. ♢ loc. adj. De origine = de obârşie, de baştină, de neam, de naţionalitate. ♦ Etimologie (a unui cuvânt). 3. Punct pe o linie, pe o suprafaţă sau în spaţiu, de la care se măsoară coordonatele celorlalte puncte. ♦ Punct sau reper de pe un aparat tehnic dotat cu un sistem de numerotaţie sau cu o gradaţie, de la care începe numerotaţia sau gradaţia. [var.: orígină s.f.] – Din lat. origo, -inis, fr. orígine.Trimis de ionel_bufu, 08.05.2004. Sursa: DEX '98ORÍGINE s. 1. geneză, (livr.) matrice. (origine unui fenomen.) 2. început, obârşie, provenienţă, sursă, (livr.) sorginte, (înv.) începătură, (fig.) izvor, sâmbure. (origine daco-latină a limbii române.) 3. (lingv.) v. etimologie. 4. naştere, obârşie, provenienţă, (livr.) extracţie, matrice, stirpe, (rar) provenire, spiţă, (astăzi rar) seminţie, (înv. şi reg.) neam, (înv.) purcedere, purces. (Era ţăran prin origine.) 5. ascendenţă, obârşie. (Are o origine modestă.) 6. v. obârşie. 7. v. sursă. 8. v. cauză.Trimis de siveco, 28.10.2008. Sursa: Sinonimeorígine s. f., g.-d. art. oríginii; pl. oríginiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficORÍGIN//E originei f. 1) Moment iniţial al unei existenţe; punct de plecare; sursă. 2) Apartenenţă socială sau etnică; obârşie; provenienţă; ascendenţă; matcă. 3) mat. Punct geometric, situat pe o axă, în raport cu care se stabileşte poziţia oricărui punct al axei. [G.-D. originii] /<lat. origo, origineinis, fr. origineTrimis de siveco, 16.09.2008. Sursa: NODEXORÍGINE s.f. 1. Obârşie; început; izvor. 2. Faptul de a se trage dintr-o familie, dintr-un popor etc.; apartenenţa prin naştere la o anumită familie, un grup social, o naţiune etc. 3. (mat.) Punct fix de la care se măsoară coordonatele celorlalte puncte. ♦ Etimologie (a unui cuvânt). [< lat. origo, originis, cf. fr., it. origine].Trimis de LauraGellner, 01.01.2007. Sursa: DNORÍGINE s. f. 1. început, provenienţă; izvor, obârşie. 2. apartenenţă prin naştere la o anumită familie, la un grup social, o naţiune etc. ♢ etimologie (a unui cuvânt). 3. (mat.) punct fix de la care se măsoară coordonatele celorlalte puncte. (< lat. origo, -ginis, fr. origine)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.