- originar
- ORIGINÁR, -Ă, originari, -e, adj. 1. Care este de loc din..., care îşi are obârşia în... 2. În forma de la început, de origine; iniţial. – Din fr. originaire, lat. originarius, -a, -um.Trimis de romac, 21.03.2009. Sursa: DEX '98ORIGINÁR adj. 1. iniţial, primitiv, primordial. (Patria originar a albanezilor.) 2. iniţial, prim, primar, primordial. (Fondul originar al caracterului său.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimeoriginár (de loc din ...) adj. m., pl. originári; f. sg. origináră, pl. origináreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficORIGINÁR originară (originari, originare) 1) Care îşi trage originea; de origine. 2) Care este în forma de la început; aflat în prima formă. /<fr. originaire, lat. originariusTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXORIGINÁR, -Ă adj. 1. Care îşi are obârşia în..., care se trage din... 2. În prima formă, de la început. [cf. fr. originaire, lat. originarius].Trimis de LauraGellner, 01.01.2007. Sursa: DNORIGINÁR, - adj. 1. care îşi are obârşia în... 2. în forma de la început, de origine; iniţial. (< fr. originaire, lat. originarius)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.