- recrut
- RECRÚT, recruţi, s.m. Tânăr aparţinând ultimului contingent chemat sub arme; soldat de curând încorporat. ♦ fig. (fam.) Persoană intrată de curând într-o asociaţie, într-o mişcare; începător. – Din germ. Rekrut, rus. rekrut.Trimis de IoanSoleriu, 02.07.2004. Sursa: DEX '98RECRÚT s. (mil.) (depr.) răcan, râtan, (fig.) boboc.Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimeRECRÚT s. v. debutant, începător.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimerecrút s. m. (sil. -crut), pl. recrúţiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficRECRÚ//T recrutţi m. 1) Tânăr încadrat de curând într-o unitate militară. 2) fig. Persoană atrasă de curând într-o activitate; începător; novice; debutant. /<germ. Rekrut, rus. rekrut, ung. regrutaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXRECRÚT s.m. Tânăr aparţinând ultimului contingent chemat sub arme; soldat încorporat de puţin timp. ♦ (fig.; fam.) Persoană intrată de curând într-o asociaţie, într-o mişcare; începător. [cf. fr. recrue, germ. Rekrut].Trimis de LauraGellner, 09.03.2007. Sursa: DNRECRÚT s. m. 1. tânăr aparţinând ultimului contingent chemat sub arme. 2. (fig.) membru intrat de curând într-o asociaţie, într-o mişcare. (< germ. Rekrut, rus. rekrut)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDNrecrút (recrúţi), s.m. – Răcan. – var. pop. răcut(ă), Trans. răgută. fr. recrue, cu finala prin analogie cu recruter. var. Trans., din germ. Rekrut, popular Regrut (Borcea 204). – Der. recruta (var. răcuta), vb. (a deveni recrut).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.