împărăteasă

împărăteasă
ÎMPĂRĂTEÁSĂ, împărătese, s.f. 1. Soţie de împărat sau femeie care conduce un imperiu. 2. Plantă erbacee agăţătoare, veninoasă, cu flori albe-verzui (Bryonia alba). ♦ (reg.) Mutătoare (Bryonia dioica). – Împărat + suf. -easă.
Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

ÎMPĂRĂTEÁSĂ s. 1. (pop.) crăiasă. 2. v. matcă. 3. v. mutătoare.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

ÎMPĂRĂTEÁSĂ s. v. beladonă, mătrăgună.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

împărăteásă s. f., g.-d. art. împărătései; pl. împărătése
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

ÎMPĂRĂT//EÁSĂ1 împărăteasăése f. 1) (în trecut; folosit şi ca titlu pe lângă numele respectiv) Conducătoare absolută a ţării; suverană. 2) Soţie a împăratului. /împărat + suf. împărăteasăeasă
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

ÎMPĂRĂT//EÁSĂ2 împărăteasăése f. Plantă erbacee agăţătoare, veninoasă, cu flori albe-verzui şi cu fructe în formă de boabe negre sau roşii; mutătoare. /împărat + suf. împărăteasăeasă
Trimis de siveco, 25.02.2005. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

Look at other dictionaries:

  • crăiasă — CRĂIÁSĂ, crăiese; s.f. (Poetic sau în basme) Împărăteasă, regină, zână. [pr.: cră ia ] – Crai + suf. easă. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  CRĂIÁSĂ s. v. damă, împărăteasă, mamă, matcă, mireasă, regină, suverană, zână. Trimis… …   Dicționar Român

  • mutătoare — MUTĂTOÁRE s. (bot.; Bryonia alba) împărăteasă, (reg.) brei, curcubeţea, tidvă de pământ. Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime  MUTĂTOÁRE s. v. cocârlă, schimbătoare. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  mutătoáre s. f., g. d …   Dicționar Român

  • împărat — ÎMPĂRÁT, împăraţi, s.m. Suveran (absolut) al unui imperiu. ♦ fig. Stăpân, conducător. – lat. imperator. Trimis de valeriu, 07.11.2007. Sursa: DEX 98  IARBA ÎMPĂRÁTULUI s. v. urechelniţă. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  ÎMPĂRÁT s …   Dicționar Român

  • brei — s.m. (bot.) 1. Mică plantă erbacee cu frunze opuse, flori verzui şi fructul capsulă, răspândită în pădurile umbroase (Mercurialis perennis). 2. Trepădătoare. – Din bg. brei. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  BREI s. (bot.;… …   Dicționar Român

  • crăiţă — CRĂÍŢĂ, crăiţe, s.f. I. 1. Nume dat la două specii de plante erbacee din familia compozitelor, cu tulpina puternică şi ramificată, cu frunze opuse, penat divizate şi cu flori galbene portocalii, cu miros pătrunzător; vâzdoagă, ocheşele (Tagetes… …   Dicționar Român

  • curcubeţea — CURCUBEŢEÁ s. (bot.; Aristolochia clematitis) curcubeţică, remf, (reg.) lepădătoare, păsulică, fasolea cioarei, lingura frumoaselor, lingura popii, mărul lupului. Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime  CURCUBEŢEÁ s. v. împărăteasă,… …   Dicționar Român

  • matcă — MÁTCĂ, mătci, s.f. I. 1. Albie (minoră) a unei ape curgătoare; pat2, făgaş, vad, albie. ♢ expr. A reveni la (sau a reintra în) matcă = a reveni la starea obişnuită a lucrurilor, a şi relua cursul normal. A readuce (pe cineva) la matcă = a readuce …   Dicționar Român

  • muscă — MÚSCĂ, muşte, s.f. I. 1. Denumire dată mai multor genuri de insecte cu aparatul bucal adaptat pentru supt, dintre care cea mai cunoscută (Musca domestica) trăieşte pe lângă casa omului; p. gener. (pop.) nume dat oricărei insecte mici, zburătoare …   Dicționar Român

  • muta — MUTÁ, mut, vb. I. 1. tranz. şi refl. A (se) mişca din locul în care se găseşte şi a (se) aşeza în alt loc; a (se) deplasa; a (se) strămuta, a (se) transfera. ♢ expr. (tranz.; fam.) A i muta (cuiva) fălcile (sau căpriorii) = a i trage (cuiva) o… …   Dicționar Român

  • mătrăgună — MĂTRĂGÚNĂ, mătrăgune, s.f. Plantă erbacee otrăvitoare din familia solanaceelor, cu flori brune violete care conţin atropină şi cu fructe negre, lucitoare, întrebuinţată în medicină pentru proprietăţile ei antiseptice şi cardiace; beladonă, doamna …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”