împărat

împărat
ÎMPĂRÁT, împăraţi, s.m. Suveran (absolut) al unui imperiu. ♦ fig. Stăpân, conducător. – lat. imperator.
Trimis de valeriu, 07.11.2007. Sursa: DEX '98

IARBA-ÎMPĂRÁTULUI s. v. urechelniţă.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

ÎMPĂRÁT s. (livr.) cezar, (în Imperiul bizantin) basileu, (pop.) crai, (înv.) chesar, imperator, împărăţie.
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

ÎMPĂRÁTUL s. art. v. steaua polară.
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

ÎMPĂRATUL-PÉŞTILOR s. v. regină.
Trimis de siveco, 23.11.2007. Sursa: Sinonime

împărát s. m., pl. împăráţi
Trimis de siveco, 03.01.2008. Sursa: Dicţionar ortografic

Ler-Împărát s. pr. m.
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

ÎMPĂRÁ//T împăratţi m. 1) (în unele state; folosit şi ca titlu pe lângă numele respectiv) Conducător absolut al ţării; monarh; suveran; riga; rege. 2) fig. Stăpân cu puteri nelimitate. /<lat. imperator
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

împărát (împăráţi), s.m. – Suveran absolut al unui imperiu. – Mr. ampirat. La.t imperator (Puşcariu 785; Candrea-Dens., 824; REW 4305; DAR), cf. alb. mbret (Philippide, II, 644), prov. emperaire, it. imperadore, fr. empereur, sp. emperador. Der. de la nominativ, ca în alb., apare şi în alte cazuri de nume de persoană, cf. băiat, drac, om. Der. împărăteasă, s.f. (soţie de împărat; femeie care conduce un imperiu; nume de plante, Bryonia alba, Atropa Belladonna; la albine, matcă), cu suf. -easă, ca bucătăreasă, cărturăreasă (nu are nici o legătură cu lat. tîrzie imperatrissa, Densusianu, Hlr., 160); împărăţel, s.m. (pasăre, auşel, Troglodytes parvulus), cf. numele său fr. roitelet, sp. reyezuelo; împărătesc, adj. (imperial); împărăteşte, adv. (ca împăraţii); împărăţi, vb. (înv., a proclama pe cineva împărat; a domni); împărăţie, s.f. (imperiu, în mod tradiţional imperiul bizantin iar apoi cel turc); împărătiţă, s.f. (împărăteasă, fată de împărat), cu suf. -iţă; împărătuş, s.m. (auşel).
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужен реферат?

Look at other dictionaries:

  • împãrát — s. m., pl. împãráţi …   Romanian orthography

  • împărăţie — ÎMPĂRĂŢÍE, împărăţii, s.f. 1. Ţară condusă de un împărat; imperiu. ♢ Împărăţia cerului = rai. 2. Faptul de a împărăţi; stăpânire. 3. (înv.) Împărat; sultan. ♢ expr. Împărăţia ta (sau voastră), formulă de adresare către un împărat. – Împărat + suf …   Dicționar Român

  • împărăteasă — ÎMPĂRĂTEÁSĂ, împărătese, s.f. 1. Soţie de împărat sau femeie care conduce un imperiu. 2. Plantă erbacee agăţătoare, veninoasă, cu flori albe verzui (Bryonia alba). ♦ (reg.) Mutătoare (Bryonia dioica). – Împărat + suf. easă. Trimis de valeriu,… …   Dicționar Român

  • cezar — CEZÁR, cezari, s.m. Titlu dat împăraţilor romani; p. gener. împărat. [acc. şi: cézar] – Din lat. caesar. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  CEZÁR s. v. împărat. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  cezár s …   Dicționar Român

  • imperial — IMPERIÁL, Ă, imperiali, e, adj., s.f. I. adj. Care aparţine împăratului sau imperiului, care se referă la împărat sau la imperiu; împărătesc. II. s.f. Etaj (acoperit) al unor vehicule de transport în comun. [pr.: ri al] – Din fr. impérial, lat.… …   Dicționar Român

  • împărăţi — ÎMPĂRĂŢÍ, împărăţesc, vb. IV. intranz. (pop.) A domni ca împărat. – Din împărat. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  împărăţí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. împărăţésc …   Dicționar Român

  • elector — ELECTÓR, OÁRE, electori, oare, subst. 1. s.m. şi f. Persoană care are mandat din partea unui grup de oameni să aleagă prin vot pe cineva. ♦ (înv.) Persoană care reuşea să obţină un mare număr de voturi pentru partidul său. 2. s.m. (În Imperiul… …   Dicționar Român

  • imperiu — IMPÉRIU, imperii, s.n. 1. Stat monarhic care are în frunte un împărat; împărăţie. 2. Teritoriu cuprinzând un stat dominant (marea metropolă) şi posesiunile lui coloniale. 3. (În loc.) Sub imperiul... = dominat, influenţat de..., determinat de...… …   Dicționar Român

  • principat — PRINCIPÁT, principate, s.n. 1. Teritoriu condus de un suveran care are titlu de principe. ♦ (La pl.; de obicei determinat prin române sau dunărene ) Nume purtat de Ţara Românească şi Moldova în perioada dinaintea Unirii. 2. Demnitate de principe …   Dicționar Român

  • împărătesc — ÎMPĂRĂTÉSC, EÁSCĂ, împărăteşti, adj. De împărat, care aparţine împăratului sau împărătesei; imperial; p. ext. măreţ, maiestuos. – Împărat + suf. esc. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ÎMPĂRĂTÉSC adj. imperial, (rar) august, (pop.)… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”