principat

PRINCIPÁT, principate, s.n. 1. Teritoriu condus de un suveran care are titlu de principe. ♦ (La pl.; de obicei determinat prin "române" sau "dunărene") Nume purtat de Ţara Românească şi Moldova în perioada dinaintea Unirii. 2. Demnitate de principe. [var.: (înv.) prinţipát s.n.] – Din fr. principat, lat. principatus.

Trimis de RACAI, 22.11.2003. Sursa: DEX '98



principát s. n., pl. principáte

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



PRINCIPÁT principate n. 1) Stat guvernat de un principe. 2) Demnitatea de principe. /<fr. principat, lat. principatus

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



PRINCIPÁT s.n. 1. Demnitatea de principe. 2. Regim politic în primele două secole ale Imperiului roman, cu un împărat care îşi împărţea autoritatea cu senatul de origine republicană. 3. Domnia unui împărat roman. 4. Stat compus de un principe. [var. prinţipat s.n. / cf. fr. principat, lat. principatus].

Trimis de LauraGellner, 16.02.2007. Sursa: DN



PRINCIPÁT s. n. 1. regim politic în primele două secole ale Imperiului Roman, cu un împărat care îşi împărţea autoritatea cu senatul de origine republicană. 2. domnia unui împărat roman. 3. teritoriu condus de un principe. 4. demnitatea de principe; timpul în care se exercită. (< fr. principat, lat. principatus)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN