- principe
- PRÍNCIPE, principi, s.m. Titlu purtat de conducătorul unui principat şi de membrii unor familii princiare, regale sau imperiale; persoană având acest titlu; prinţ. – Din it. principe, lat. princeps, -ipis.Trimis de RACAI, 22.11.2003. Sursa: DEX '98PRÍNCIPE s. prinţ, (înv.) beizadea, crăişor.Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimepríncipe s. m., pl. príncipiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficPRÍNCIP//E principei m. 1) Descendent al unei familii regale sau imperiale; prinţ. 2) (în unele state; folosit şi ca titlu pe lângă numele respectiv) Conducător al unui principat; prinţ. 3) (în Imperiul Roman) Conducător absolut al ţării; împărat; monarh; suveran. /<it. principe, lat. princeps, principeipisTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXPRÍNCIPE s.m. (ist.) 1. Titlu dat împăratului în Imperiul roman. 2. (la pl.; acc. príncipi) Nume dat soldaţilor veterani care formau o a doua linie în formaţia de luptă a unei legiuni romane. 3. Persoană care face parte dintr-o familie domnitoare sau care deţine suveranitatea unui stat (mic); prinţ. [< lat. princeps, cf. it. principe].Trimis de LauraGellner, 05.08.2005. Sursa: DNPRÍNCIPE s. m. 1. titlu dat împăratului în Imperiul Roman. 2. (pl.) nume dat soldaţilor veterani care formau a doua linie în formaţia de luptă a unei legiuni romane. 3. titlu purtat de conducătorul unui principat ori de către fiul sau alt descendent al unui monarh; prinţ. (< it. principe, lat. princeps)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.