imperial — IMPERIÁL, Ă, imperiali, e, adj., s.f. I. adj. Care aparţine împăratului sau imperiului, care se referă la împărat sau la imperiu; împărătesc. II. s.f. Etaj (acoperit) al unor vehicule de transport în comun. [pr.: ri al] – Din fr. impérial, lat.… … Dicționar Român
crăiesc — CRĂIÉSC, IÁSCĂ, crăieşti, adj. (Poetic sau în basme) Care ţine de crai (1), privitor la crai; regesc, împărătesc. – Crai + suf. esc. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 CRĂIÉSC adj. v. imperial, împărătesc, regal, regesc. Trimis… … Dicționar Român
împărăţi — ÎMPĂRĂŢÍ, împărăţesc, vb. IV. intranz. (pop.) A domni ca împărat. – Din împărat. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 împărăţí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. împărăţésc … Dicționar Român
august — ÁUGUST1 s.m. invar. A opta lună a anului; gustar. – Din lat. augustus. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 AUGÚST2, Ă, auguşti, ste, adj. (Ca epitet dat monarhilor şi persoanelor din familiile domnitoare) Preamărit, slăvit. ♦ fig.… … Dicționar Român
cezarian — CEZARIÁN, Ă, cezarieni, e, adj. (Rar) Privitor la cezarii romani, care aparţine epocii cezarilor romani. [pr.: ri an] – Din fr. césarien. Trimis de valeriu, 03.03.2003. Sursa: DEX 98 cezarián adj. m. (sil. ri an), pl. cezariéni (sil. ri eni); f … Dicționar Român
crai — CRAI, crai, s.m. 1. (Astăzi poetic sau în basme) Împărat, rege, domnitor. ♢ (Cei trei) crai de la răsărit = magi. ♢ Compus: crai nou = luna în prima ei fază, când are forma unei seceri subţiri; lună nouă. 2. Bărbat uşuratic, care se ţine de… … Dicționar Român
polată — POLÁTĂ, polate, s.f. (reg.) Încăpere mică pe lângă o casă ţărănească, servind ca magazie pentru unelte şi obiecte de gospodărie. ♦ Streaşină. [var.: polátră s.f.] – Din bg. polata. Trimis de oprocopiuc, 29.03.2004. Sursa: DEX 98 POLÁTĂ s. v.… … Dicționar Român
sevastiesc — sevastiésc, eáscă, adj. (înv.) împărătesc. Trimis de blaurb, 08.12.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
taht — TAHT, tahturi, s.n. (înv.) 1. Reşedinţă a unei subprefecturi sau a altei administraţii locale. 2. Staţie de poştă; poştă. 3. Tron împărătesc; scaun domnesc. [var.: tact, taft s.n.] – Din tc. taht. Trimis de LauraGellner, 23.06.2004. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român
talhâlciu — TALHÂLCÍU, talhâlcii, s.m. (Turcism înv.) Demnitar la curtea otomană, care prezenta sultanului raportul marelui vizir şi care transmitea firmanul împărătesc de numire a domnilor din ţările vasale. – tc. telhisçi. Trimis de gall, 09.10.2008. Sursa … Dicționar Român
