- polată
- POLÁTĂ, polate, s.f. (reg.) Încăpere mică pe lângă o casă ţărănească, servind ca magazie pentru unelte şi obiecte de gospodărie. ♦ Streaşină. [var.: polátră s.f.] – Din bg. polata.Trimis de oprocopiuc, 29.03.2004. Sursa: DEX '98POLÁTĂ s. v. curte, jgheab, palat, streaşină.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimepolátă s. f., pl. poláteTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficpolátă, poláte şi polăţi, s.f. (înv. şi reg.) 1. palat domnesc sau împărătesc; curte domnească, princiară sau împărătească; sală, cameră mare într-un palat. 2. încăpere mică pe lângă o casă ţărănească; cămară, chelar; magazie, şopron. 3. cameră mică de locuit în casele ţărăneşti. 4. prisacă, stupină. 5. perete de legătură între casă şi o altă clădire alăturată. 6. streaşină de casă; bucată de scândură aşezată la streaşina casei. 7. porţiune dintr-un gard de scânduri. 8. schelă care serveşte ca suport muncitorilor care lucrează la înălţime. 9. (în forma: polatie) avut, zestre, calabalâc. 10. (cu sens colectiv) membrii unei familii; (în forma: poladie) populaţie a unui ţinut sau a unei ţări.Trimis de blaurb, 09.10.2006. Sursa: DAR
Dicționar Român. 2013.