palat

PALÁT¹ s.n. Peretele superior al cavităţii bucale, în formă de boltă, alcătuit din apofizele palatine² ale celor două maxilare superioare, precum şi din oasele palatine², acoperite de o mucoasă groasă; cerul-gurii. ♢ Palat moale sau vălul palatului = porţiune musculară care continuă palatul¹ în partea posterioară a cavităţii bucale. Palat artificial = muşchi al palatului¹, care se foloseşte în fonetica experimentală pentru a se vedea suprafaţa atinsă de limbă la pronunţarea unui sunet. – Din lat. palatum, it. palato. cf. fr. p a l a i s.

Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



PALÁT², palate, s.n. Clădire somptuoasă în care îşi are sediul o autoritate ori o instituţie sau care serveşte ca reşedinţă unui suveran, ca locuinţă unei personalităţi etc.; p. gener. clădire mare luxoasă. [pl. şi: (pop.) palaturi] – Din ngr. paláti, lat. palatium.

Trimis de valeriu, 03.02.2004. Sursa: DEX '98



Palat ≠ bojdeucă

Trimis de siveco, 23.10.2006. Sursa: Antonime



PALÁT s. curte, (Transilv.) pălută, (Transilv. şi Mold.) polată, (înv.) aulă, serai. (Balul de la palat.)

Trimis de siveco, 05.12.2006. Sursa: Sinonime



PALÁT s. 1. v. cerul-gurii. 2. palat moale v. văl palatin.

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



palát (anat.) s. n.

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



palát (arhit.) s. n., pl. paláte

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



PALÁT¹ n. anat. Partea de sus a cavităţii bucale, având formă de boltă; boltă palatină; cerul gurii. ♢ palat dur partea anterioară osoasă a palatului. palat moale (sau vălul palatului) v. VĂL. /<lat. palatum, it. palato

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



PALÁT² palate n. 1) Clădire mare şi somptuoasă care serveşte, de obicei, drept reşedinţă a unui suveran sau ca locuinţă a unei personalităţi. 2) (urmat de un determinativ la genitiv) Edificiu monumental de menire socială. palatul de Cultură şi Artă. palatul Congreselor. /<ngr. paláti, lat. palatium

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



PALÁT s.n. Partea superioară a cavităţii bucale la om şi la celelalte animale vertebrate; cerul gurii. [pl. -te, -turi. / < lat. palatum].

Trimis de LauraGellner, 08.01.2007. Sursa: DN



PALÁT¹ s. n. peretele superior al cavităţii bucale; cerul gurii. o palat dur = partea anterioară, osoasă, a cavităţii bucale; palat moale = partea posterioară a cavităţii bucale; vălul palatului. (< lat. palatum, it. palato)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN



PALAT²(O)- elem. "palat, cerul gurii". (< fr. palat/o/-, cf. lat. palatum)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN



palát (paláte), s.n. – Castel. – var. pl. palaturi. Mr. pălate. lat. palatium, probabil prin intermediul mgr. παλάτι (Meyer, Neugr. St., III, 51; Candrea, Noua R. rom., III, 23; Densusianu, rom., XXXIII, 282), cf. tc. balat, alb. paljat, bg. palat, ceh., rus. palata. Este dubletul lui păraţ, v. aici; al lui polată, s.f. (Trans., palat), mr. pulată, din bg., sb. polata (Conev 81); al lui palută, s.f. (Trans., palat), din mag., sb. polota; al lui paleaţ, s.n. (palat), din it. palazzo, poate prin intermediul pol. palac, sec. XVII, înv. şi al lui palat, s.n. (cerul gurii), traducere din fr. palais. Der. directă din lat. (Koerting 6792) nu e posibilă. – Der. pălătui, vb. (a locui într-un palat). Der. neol. (din fr.) palatal, adj.; palatin, adj.; palatinat, s.n.; paladin, s.m.

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER