- palatal
- PALATÁL, -Ă, palatali, -e, adj. 1. (anat.) Relativ la palat1, care aparţine palatului1, din regiunea palatului1, palatin2. 2. (fon.) Care se produce în regiunea palatului1; spec. (despre sunete) care se articulează prin atingerea sau apropierea dosului limbii de cerul-gurii. ♦ (Substantivat, f.) Sunet articulat prin atingerea sau apropierea dosului limbii de cerul-gurii. ♦ Care conţine sunete a căror articulaţie se face în regiunea palatului1. ♦ (Despre timbrul sunetelor) Care este propriu sunetelor articulate în regiunea palatului1. – Din fr. palatal.Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98PALATÁL adj. 1. v. palatin. 2. (fon.) (înv.) palatinal. (Sunet palatal.)Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimepalatál adj. m., pl. palatáli; f. sg. palatálă, pl. palatáleTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficPALATÁL palatală (palatali, palatale) 1) Care ţine de palat; propriu palatului. 3) şi substantival (despre sunete ale vorbirii) Care se articulează în regiunea palatului. /<fr. palatalTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXPALATÁL, -Ă adj. Care aparţine palatului, din regiunea palatului; palatin. // adj., s.f. (Sunet) articulat în regiunea palatului. [< fr. palatal].Trimis de LauraGellner, 08.01.2007. Sursa: DNPALATÁL, -Ă adj. 1. din regiunea palatului; palatin2. 2. consoană palatală (şi s. f.) = consoană care se pronunţă prin apropierea sau atingerea părţii de jos a limbii de palat. (< fr. palatal)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.