- elector
- ELECTÓR, -OÁRE, electori, -oare, subst. 1. s.m. şi f. Persoană care are mandat din partea unui grup de oameni să aleagă prin vot pe cineva. ♦ (înv.) Persoană care reuşea să obţină un mare număr de voturi pentru partidul său. 2. s.m. (În Imperiul Romano-German) Principe sau arhiepiscop făcând parte din colegiul care alegea pe împărat. – Din fr. électeur, lat. elector.Trimis de LauraGellner, 10.06.2004. Sursa: DEX '98electór s. m., pl. electóriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficELECT//ÓR electoroáre (electoróri, electoroáre) m. şi f. 1) Persoană care participă la alegeri; persoană cu drept electiv; alegător. 2) (în Germania feudală) Principe sau prelat care avea dreptul să aleagă pe împărat. 3) (în trecut) Persoana care reuşea să adune un anumit număr de voturi pentru partidul său. /<fr. électeur, lat. elector, electororisTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXELECTÓR, -OÁRE s.m. şi f. 1. Persoană care are dreptul de a participa la o alegere. ♦ Fiecare dintre cei şapte principi care aveau dreptul de a-l alege pe împărat în Germania. 2. (peior.) Persoană care reuşea în vechile regimuri să obţină foarte multe voturi prin diferite manevre. [< fr. électeur].Trimis de LauraGellner, 28.05.2006. Sursa: DNELECTÓR, -OÁRE I. s. m. f. persoană care are dreptul de a participa la o alegere. II. s. m. (în Imperiul Romano-German) principe sau prelat care avea dreptul de a-l alege pe împărat. (< fr. électeur)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.