- mătrăgună
- MĂTRĂGÚNĂ, mătrăgune, s.f. Plantă erbacee otrăvitoare din familia solanaceelor, cu flori brune-violete care conţin atropină şi cu fructe negre, lucitoare, întrebuinţată în medicină pentru proprietăţile ei antiseptice şi cardiace; beladonă, doamna-codrului, doamnă-mare (Atropa belladonna). ♢ expr. Parcă i-a dat cineva (sau a mâncat) mătrăgună = parcă e nebun. – cf. alb. m a t ë r g o n ë.Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98MĂTRĂGÚNĂ s. (bot.; Atropa belladona) beladonă, (reg.) împărăteasă, ţilidonie, cireaşa-lupului, doamna-codrului, doamnă-mare, floarea-codrului, iarba-codrului.Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimemătrăgúnă s. f. (sil. -tră-), g.-d. art. mătrăgúnei; pl. mătrăgúneTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficMĂTRĂGÚN//Ă mătrăgunăi f. Plantă erbacee otrăvitoare, cu flori brune-violete şi cu fructe negre-lucioase, folosite în medicină; beladonă. /cf. alb. matërgonëTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXmătrăgúnă (mătrăgúne), s.f. – Mandragoră (Atropia belladona). – Mr. mătrăgună. gr. μανδραγόρα (Philippide, Principii, 17; Diculescu, Elementele, 485), cf. alb. mandragure, it. martagone, sp. martagón. Der. este dificilă (după Puşcariu 1049, prin intermediul unui lat. *mandragona; după Puşcariu, Lr., 265, prin intermediul alb. matërgonë, care poate proveni şi el din rom. sau din mr.). cf. REW 5291 şi contra acestei der., Densusianu, rom., XXXIII, 281.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.