- doamnă
- DOÁMNĂ, doamne, s.f. 1. Termen de politeţe pentru o femeie căsătorită. ♢ Doamnă de onoare = femeie (din aristocraţie) aflată în serviciul unei prinţese, al unei regine etc. ♦ Soţie. ♦ spec. Soţie a unui domnitor sau a unui boier. ♦ Stăpână a unei case, a unei gospodării. 2. Compus: (bot.; pop.) doamnă-mare sau doamna-codrului = mătrăgună. – lat. dom(i)na.Trimis de LauraGellner, 17.10.2008. Sursa: DEX '98DOAMNA-CÓDRULUI s. v. beladonă, mătrăgună.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeDOÁMNĂ s. 1. cucoană, madam, (pop.) jupâneasă, (ieşit din uz) damă, (grecism înv.) chera, (italienism înv.) signoră. (O doamnă mai în vârstă.) 2. (ist.) (pop.) vodeasă, voduleasă, voievodeasă. (doamnă Tana, soţia domnitorului Moldovei.)Trimis de siveco, 17.10.2008. Sursa: SinonimeDOÁMNĂ s. v. nevastă, soţie.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeDOAMNĂ-MÁRE s. v. beladonă, mătrăgună.Trimis de siveco, 15.11.2007. Sursa: SinonimePANTOFII-DOÁMNEI s. pl. v. papucul-doamnei.Trimis de siveco, 23.11.2007. Sursa: SinonimePĂRUL-DOÁMNEI s. v. straşnic.Trimis de siveco, 23.11.2007. Sursa: SinonimePEŞTELE-DOÁMNEI s. v. boiştean.Trimis de siveco, 23.11.2007. Sursa: SinonimeUMBRARUL-DOÁMNEI s. v. creţişoară.Trimis de siveco, 23.11.2007. Sursa: Sinonimedoámnă s. f., g.-d. art. doámnei; pl. doámne; abr. sg. art. dna, g.-d. art. dneiTrimis de siveco, 27.01.2009. Sursa: Dicţionar ortograficfloárea-doámnei s. f.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficpantóful-doámnei (bot.) s. m.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficpapúcul-doámnei (bot.) s. m.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficDOÁMN//Ă doamnăe f. 1)(folosit ca termen de politeţe şi de adresare, izolat sau înaintea numelui) Femeie căsătorită. 2) Soţie a domnului. 3) înv. Stăpână a unei case boiereşti. ♢ doamnă mare plantă erbacee otrăvitoare, cu flori brune-violete şi cu fructe negre, întrebuinţată în medicină; mătrăgună. /<lat. dom[i]naTrimis de siveco, 30.07.2008. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.