învestíre — (împuternicire datã cuiva spre a exercita un drept, o atribuţie) s. f., g. d. art. învestírii; pl. învestíri … Romanian orthography
autorizaţie — AUTORIZÁŢIE, autorizaţii, s.f. Permisiune, împuternicire (oficială) de a face ceva. ♦ (concr.) Document oficial prin care se dovedeşte un drept sau o împuternicire a cuiva. [pr.: a u ] – Din fr. autorisation. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007.… … Dicționar Român
procură — PROCÚRĂ, procuri, s.f. Împuternicire legalizată prin care cineva poate acţiona în numele altcuiva; (concr.) act prin care se dă această împuternicire; mandat. – Din germ. Prokura. Trimis de oprocopiuc, 06.11.2008. Sursa: DEX 98 PROCÚRĂ s. v.… … Dicționar Român
învestire — ÎNVESTÍRE, învestiri, s.f. Acţiunea de a învesti; împuternicire dată cuiva spre a exercita un drept, o autoritate, o atribuţie etc.; confirmare într o demnitate. – v. învesti. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ÎNVESTÍRE s. 1. v.… … Dicționar Român
mandat — MANDÁT, mandate, s.n. 1. Împuternicire (contractuală) de a reprezenta o persoană fizică sau juridică şi de a acţiona în numele ei; act prin care se dă această împuternicire; procură. ♢ Teritoriu sub mandat = (în trecut) teritoriu administrat de o … Dicționar Român
plenipotenţă — PLENIPOTÉNŢĂ, plenipotenţe, s.f. Putere deplină, împuternicire dată cuiva pentru a acţiona într o anumită chestiune (în special în probleme care interesează două state); (concr.) act prin care se dă o astfel de împuternicire. – Din it.… … Dicționar Român
procuraţie — PROCURÁŢIE s. v. delegaţie, împuternicire, mandat, procură. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime procuráţie, procuráţii, s.f. (înv.) 1. procură, împuternicire legalizată, oficială; mandat, delegaţie. 2. împuternicire pe care o avea un… … Dicționar Român
putere — PUTÉRE, puteri, s.f. I. 1. Faptul de a putea; capacitate, însuşire, posibilitate fizică, morală, intelectuală de a acţiona, de a realiza ceva; putinţă. 2. Mare forţă fizică, tărie, puternicie. ♢ loc. adv. Din toate puterile = cu toate forţele, cu … Dicționar Român
analepsie — ANALEPSÍE s.f. Revenire a forţelor după o boală; înzdrăvenire, împuternicire. – Din fr. analepsie. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 analepsíe s. f., art. analepsía, g. d. analepsíi, art. analepsíei Trimis de siveco, 10.08.2004.… … Dicționar Român
delegaţie — DELEGÁŢIE, delegaţii, s.f. 1. Misiune sau însărcinare de a se prezenta sau de a acţiona în numele cuiva ♦ (concr.) Act prin care cineva este desemnat ca delegat. 2. Grup de persoane împuternicit cu o misiune specială. – Din fr. délégation, lat.… … Dicționar Român
