împuternicit

împuternicit
ÎMPUTERNICÍT, -Ă, împuterniciţi, -te, s.m. şi f. Persoană autorizată a săvârşi ceva în numele altcuiva; mandatar. – v. împuternici.
Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

ÎMPUTERNICÍT s. 1. v. delegat. 2. v. reprezentant. 3. v. procurist.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

împuternicít s. m., pl. împuternicíţi
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

ÎMPUTERNICÍ//T împuternicitţi m. 1) Persoană împuternicită să reprezinte pe cineva sau ceva. împuternicit de afaceri. 2) jur. Persoană căreia i s-a încredinţat un mandat; mandatar. /v. a împuternici
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Look at other dictionaries:

  • acreditat — ACREDITÁT, Ă, acreditaţi, te, adj. (Adesea substantivat) Împuternicit ca reprezentant diplomatic al unui stat pe lângă guvernul unui stat străin. – v. acredita. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  acreditát adj. m., s. m. (sil. cre …   Dicționar Român

  • delegat — DELEGÁT, Ă, delegaţi, te, s.m. şi f. 1. Persoană care a primit o delegaţie. 2. Reprezentant sau trimis al unui stat ori al unui guvern la o conferinţă, la un congres sau la o organizaţie naţională sau internaţională. – Din fr. délégué, lat.… …   Dicționar Român

  • autorizat — AUTORIZÁT, Ă, autorizaţi, te, adj. Împuternicit cu autoritate (publică); împuternicit să facă, să spună etc. ceva. ♦ Făcut de o persoană care are autorizaţie. [pr.: a u ] – v. autoriza. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  AUTORIZÁT …   Dicționar Român

  • comisar — COMISÁR, comisari, s.m. 1. (În vechea organizare administrativă a ţării) Ofiţer de poliţie, şef al unui comisariat de poliţie. 2. (În sintagma) Comisar militar = comandant al unui comisariat militar. 3. (În U.R.S.S., până în anul 1946; în… …   Dicționar Român

  • delegaţie — DELEGÁŢIE, delegaţii, s.f. 1. Misiune sau însărcinare de a se prezenta sau de a acţiona în numele cuiva ♦ (concr.) Act prin care cineva este desemnat ca delegat. 2. Grup de persoane împuternicit cu o misiune specială. – Din fr. délégation, lat.… …   Dicționar Român

  • mandatar — MANDATÁR, Ă, mandatari, e, s.m. şi f. Persoană căreia i s a încredinţat un mandat (1), care a primit o împuternicire; procurator. – Din fr. mandataire. cf. germ. M a n d a t a r. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  MANDATÁR s. 1. v.… …   Dicționar Român

  • procurist — PROCURÍST, procurişti, s.m. Mandatar având de obicei împuterniciri pentru îndeplinirea actelor juridice în numele cuiva. – Din germ. Prokurist. Trimis de oprocopiuc, 19.04.2004. Sursa: DEX 98  PROCURÍST s. împuternicit, mandatar, procurator,… …   Dicționar Român

  • reprezentant — REPREZENTÁNT, Ă, reprezentanţi, te, s.m. şi f. 1. Persoană împuternicită să reprezinte pe cineva sau ceva, să ţină locul cuiva, să acţioneze în numele cuiva. ♦ Persoană care reprezintă interesele unui stat în alt stat, la o întrunire diplomatică… …   Dicționar Român

  • autorizaţie — AUTORIZÁŢIE, autorizaţii, s.f. Permisiune, împuternicire (oficială) de a face ceva. ♦ (concr.) Document oficial prin care se dovedeşte un drept sau o împuternicire a cuiva. [pr.: a u ] – Din fr. autorisation. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007.… …   Dicționar Român

  • blam — BLAM, blamuri, s.n. Dezaprobare, condamnare publică a unei atitudini; exprimare a unei astfel de dezaprobări. – Din fr. blâme. Trimis de paula, 20.08.2002. Sursa: DEX 98  BLAM s. v. dezaprobare. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”