- mandatar
- MANDATÁR, -Ă, mandatari, -e, s.m. şi f. Persoană căreia i s-a încredinţat un mandat (1), care a primit o împuternicire; procurator. – Din fr. mandataire. cf. germ. M a n d a t a r.Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98MANDATÁR s. 1. v. reprezentant. 2. v. procurist.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimemandatár s. m., pl. mandatáriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficMANDATÁR mandatari m. Persoană căreia i s-a încredinţat un mandat. /<fr. mandataireTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXMANDATÁR, -Ă adj., s.m. şi f. (Cel) căruia i s-a dat o împuternicire, un mandat (1); împuternicit. [< fr. mandataire, cf. lat. mandatarius, germ. Mandatar].Trimis de LauraGellner, 19.10.2006. Sursa: DNMANDATÁR, -Ă s. m. f. 1. cel căruia i s-a dat un mandat (1); împuternicit. 2. persoană căreia i s-a încredinţat administrarea unei unităţi comerciale. (< fr. mandataire, germ. Mandatar)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.