geminaţie — GEMINÁŢIE, geminaţii, s.f. 1. (livr.) îmbinare în perechi; împerechere. 2. (lingv.) Lungire a unei consoane, pronunţată cu o durată mai mare decât cea obişnuită. – Din fr. gémination, lat. geminatio. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
boncănit — BONCĂNÍT, boncănituri, s.n. 1. Mugetul cerbului în perioada de împerechere. 2. Perioada de împerechere la cerbi. – Din boncăni a rage . Trimis de valeriu, 21.03.2003. Sursa: DEX 98 boncănít s. n., pl. boncăníturi Trimis de siveco, 17.12.2006.… … Dicționar Român
copulaţie — COPULÁŢIE, copulaţii, s.f. 1. Unire a două celule de sex opus. 2. Actul împerecherii a doi indivizi de sex opus, prin care elementele sexuale masculine sunt depuse în organele genitale feminine; coit. – Din lat. copulatio, fr. copulation. Trimis… … Dicționar Român
goană — GOÁNĂ, goane, s.f. 1. Deplasare cu paşi mari şi repezi; urmărire în fugă. ♢ loc. vb. A pune (pe cineva) pe goană sau a lua (pe cineva) la goană = a goni; a fugări. ♦ Viteză mare cu care se deplasează un vehicul; grabă mare cu care se deplasează o … Dicționar Român
pui — PUI1, pui, s.m., interj. I. s.m. 1. (De obicei urmat de determinări care indică specia) Pasăre, de la ieşirea din ou până la maturitate. ♢ expr. Pui de cuc = bastard. Pui de bogdaproste = a) pui de găină (de obicei mai mic şi mai slab) care se dă … Dicționar Român
însoţire — ÎNSOŢÍRE, însoţiri, s.f. 1. Acţiunea de a (se) însoţi; întovărăşire, însoţit. 2. (pop.) Căsătorie; cununie; nuntă. ♦ Împerechere. – v. însoţi. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ÎNSOŢÍRE s. acompaniere, conducere, întovărăşire,… … Dicționar Român
acrosindeză — ACROSINDÉZĂ s. f. împerechere incompletă a doi cromozomi, legaţi numai la un capăt, în timpul meiozei. (< fr. acrosyndèse) Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN … Dicționar Român
alosindeză — ALOSINDÉZĂ s. f. împerechere în meioză a unor cromozomi de la părinţi diferiţi. (< fr. allosyndèse) Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN … Dicționar Român
autosindeză — AUTOSINDÉZĂ s. f. împerechere în meioză a cromozomilor de aceeaşi origine paternală. (< fr. autosyndèse) Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN … Dicționar Român
cariogamie — CARIOGAMÍE s.f. (biol.) Cariochineză a ovulului fecundat. [pron. ri o , gen. iei. / < fr. caryogamie, cf. gr. karyon – nucleu, gamos – căsătorie]. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN CARIOGAMÍE s … Dicționar Român