- împerechea
- ÎMPERECHEÁ, împerechez, vb. I. 1. tranz. şi refl. A (se) uni pentru a forma o pereche; a (se) asocia. 2. tranz. A potrivi perechile de animale în vederea montei. ♦ refl. recipr. A săvârşi actul sexual; a se împreuna. [var.: (reg.) împărecheá vb. I] – În + pereche.Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98A (se) împerechea ≠ a (se) desperecheaTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeÎMPERECHEÁ vb. (biol.) a (se) goni, a (se) împreuna, a (se) încrucişa, (pop.) a (se) căţeli, a (se) însoţi, (reg.) a (se) pui. (Animalele se împerechea.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimeÎMPERECHEÁ vb. v. duşmăni, urî, vrăjmăşi.Trimis de siveco, 27.03.2008. Sursa: Sinonimeîmperecheá vb., ind. prez. 1 sg. împerechéz, 3 sg. şi pl. împerecheáză, 1 pl. împerechém; conj. prez. 3 sg. şi pl. împerechéze; ger. împerechíndTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA ÎMPERECH//EÁ împerecheaéz tranz. 1) (fiinţe sau obiecte) A face să se împerecheze. 2) (animale de sex opus) A uni pentru reproducere; a se împreuna. /în + perecheaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXA SE ÎMPERECH//EÁ mă împerecheaéz intranz. 1) (despre fiinţe sau obiecte) A uni pentru a forma o pereche; a constitui o pereche. 2) (despre fiinţe de sex opus) A realiza actul sexual (în vederea reproducerii); a se împreuna. /în + perecheaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.